În 1982, la inițiativa Comitetului de Dans al Institutului Internațional de Teatru (ITI), principal partener al UNESCO privind artele spectacolului, 29 aprilie a fost instituită drept Ziua internațională a dansului, fiind celebrate, în egală măsură, atât dansul, ca formă de artă, cât și fondatorul baletului modern - francezul Jean-Georges Noverre.
Supranumit “Shakespeare al dansului”, Jean-Georges Noverre (29 aprilie 1727 - 19 octombrie 1810) a impus o nouă concepție în arta baletului, pe care l-a reformat punând bazele coregrafiei moderne. Dansator și maestru de balet, el a fost în egală măsură un teoretician de forță al genului, adresând severe critici Operei din Paris, pe care o considera prea conformistă și prăfuită. Cunoscută este în acest sens lucrarea sa “Lettres sur la danse et sur les ballets” (“Scrisori despre dans și balete”), apărută simultan la Lyon și Stuttgart, în 1760. La întrebarea “Ce este baletul?”, Noverre căutase un răspuns în doctrina lui Aristotel, afirmând că baletul, ca orice formă de artă, ca și poezia, trebuie să aibă două părți: una calitativă și cealaltă cantitativă. Baletul este însă și un tablou
sau o suită de tablouri reunite printr-un subiect; scena este pânza pe care autorul își așterne ideile; muzica, decorurile și costumele alcătuiesc culorile; coregraful baletului este pictorul acestui tablou. Când este bine compus, baletul este o pictură vie a moravurilor, obiceiurilor, costumelor și pasiunilor, în care există un grad de tensiune pe care cuvintele nu-l ating sau, mai degrabă, pentru care nu există cuvinte. Atunci intervine dansul în acțiune.
Ziua lui de naștere a devenit Ziua internațională a dansului.
