PÂINEA - HRANĂ SUFLETEASCĂ ȘI TRUPEASCĂ

Distribuie pe:

Pentru săvârșirea cultului divin sunt necesare anumite materii, care sunt binecuvântate ori sfințite și care servesc ca semne simbolice în raport cu adevărurile supranaturale ale credinței sau ca mijloace (instrumente) necesare la îndeplinirea actelor liturgice. Printre aceste materii întrebuințate în cult este și pâinea.

Pâinea are în cultul ortodox o întrebuințare aleasă, ea fiind materia Sfintei Euharistii, instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Întrebuințarea pâinii în cadrul cultului își are originea încă din Vechiul Testament. Melchisedec, regele Salemului, a adus lui Avraam ca ofrandă de mulțumire pâine și vin, el fiind preotul Dumnezeului Celui Preaînalt. Lui Moise îi poruncește Dumnezeu: „Pe masă să pui pâinile punerii înainte…" (Ieșire 25,30). Iar la Levitic 2,4 e scris: „Dacă însă vrei să aduci jertfa prinosului de pâine din aluaturi coapte în cuptor, să aduci pâine din făină bună de grâu…". În Noul Testament, Mântuitorul zice despre Sine: „Eu sunt pâinea vieții, cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede întru Mine nu va înseta niciodată"(Ioan 6,35).

Pâinea a fost aleasă de Mântuitorul ca materia care, prin sfințire, se preface în Trupul Său, pentru că pâinea a fost în toate timpurile hrana cea de toate zilele a omului. Ea a fost și este socotită ca indispensabilă întreținerii vieții omului pe pământ. În Rugăciunea Domnească ne rugăm pentru „pâinea noastră cea spre ființă…" (Matei 6,11). Așa precum e indispensabilă pâinea de fiecare zi pentru viața trupească, tot așa este necesară și indispensabilă pâinea cea spirituală, adică „Trupul lui Hristos" pentru viața spirituală a omului. În al doilea rând, pâinea este alimentul rezultat din munca stăruitoare și grea a omului. Prin câte lucrări nu trece până să ajungă a fi mâncată? Tot așa și pe plan spiritual, pentru a dobândi Trupul lui Hristos prin împărtășire, se cere din partea credinciosului înfrânare, căință, mărturisirea păcatelor și dezlegarea dată de preot, rugăciunea și altele. În al treilea rând, din cele mai vechi timpuri, în mod simbolic, viața omului a fost întruchipată prin pâine. Sfântul Ioan Hrisostomul  zice: „Făina este corpul, dospeala este sufletul, sarea este mintea, iar apa este duhul".

Pâinea se aduce de către credincioși la altar sub formă de pâinișoare mici, numite prescuri (prosfore), având pe ele un sigiliu (o pecete) în formă pătrată, ceea ce arată că Sfânta Jertfă se aduce de către preot pentru toți credincioșii din cele patru laturi ale lumii. Prescura închipuiește mana din pustie și pâinea pregătită de Sfinții Apostoli pentru Cina cea de Taină. Prescurile din care s-a proscomidit, tăiate în bucăți, se împart credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii, sub formă de anafură sau antidor, denumire care arată că anafura se dă „în loc de dar" credincioșilor care nu se pot împărtăși la Sfânta Liturghie, după cum arată și rugăciunea de binecuvântare a anafurei din Liturghier. Pâinea se mai întrebuințează și la slujba Litiei, sub denumirea de artos (care în grecește înseamnă pâine); pâinile de la Litie ne amintesc de cele cinci pâini cu care Domnul a săturat cinci mii de bărbați în pustie.

 

Lasă un comentariu