ORIGINILE VIEȚII PE PĂMÂNT - UN MUNTE DE PE LUNĂ AR PUTEA FI CHEIA ELUCIDĂRII MISTERULUI

Distribuie pe:

Viața pe Pământ datează de cel puțin 3,5 miliarde de ani, judecând după cele mai cunoscute fosile ale microorganismelor. Dar modul în care făpturile vii au apărut pe lume, care este de altfel singurul loc din univers în care știm deocamdată că există viață, rămâne unul dintre cele mai tentante mistere pentru care știința nu a găsit un răspuns.

Un munte de pe Lună ar putea elucida însă acest mister important, se arată într-un studiu. O misiune cu un rover robot sau una umană, în vârful acestui munte de 250 de metri înălțime, ce este localizată într-un loc de impact foarte vechi, numit Marea Crisium, ar putea ajuta oamenii de știință să reconstruiască detalii cheie despre primele miliarde de ani ale Pământului, inclusiv apariția pământenilor, au spus autorii studiului.

Există dovezi abundente conform cărora, atât Luna, cât și Pământul au fost bombardate de corpuri cerești în acel moment de timp. Marea Crisium, care se întinde pe 556 de kilometri în emisfera nordică a Lunii, a fost creată de un impact cataclismic din acea perioadă. Deși Pământul a fost lovit de același flux de obiecte cerești ca și Luna, procesele naturale, cum ar fi mișcarea tectonică a plăcilor sau prezența oceanelor, au remodelat în continuu planeta noastră, ștergând practic părți imense din istoria sa geologică. Acest lucru le-a lăsat oamenilor de știință foarte puține indicii despre viața timpurie de pe Pământ. “Pe Pământ, datele despre aceste cratere formate în urma impacturilor nu sunt bine păstrate”, a declarat co-autorul studiului, Dan Moriarty, membru al programului postdoctoral al NASA, la Goddard Space Flight Center. “Deci, trebuie să mergem pe Lună ca să ne dăm seama”.

Corpurile cerești căzute pot fi benefice pentru apariția vieții

Oamenii de știință au o idee generală despre vârstele relative ale zonelor de impact lunar. Ei se bazează pe modul în care acestea erodează și se stratifică unul peste altul, dar vârstele lor exacte nu sunt cunoscute. Marea Crisium pare să fi fost formată în mijlocul acestui bombardament, ceea ce înseamnă că ar putea fi un element util pentru a reconstrui cronologia generală a acestei perioade tumultuoase. Acest lucru ar fi vital pentru evaluarea vieții pe Pământ în primii ani de evoluție.

“Cu ajutorul Mării Crisium vom putea înțelege foarte bine momentul în care a avut loc cea mai mare parte a impactului”, a explicat Moriarty. “În cazul în care cea mai mare parte a fost într-adevăr timpurie, s-ar putea să ne spună că impactul s-a extins o perioadă, în timp ce, dacă va fi puțin mai târziu, ne va spune că s-ar putea să fi fost impacturi extinse care s-au suprapus ceva mai mult peste perioada când viața abia era la început pe Pământ”.

O perioadă de bombardamente puternice care durează zeci de milioane de ani ar “aprinde” temporar planeta noastră într-un loc neospitalier, plin de magmă. Un bombardament care a durat sute de milioane de ani poate fi în continuare dăunător, dar ar avea efecte mai localizate.

Impacturile ar putea avea și consecințe benefice pentru apariția vieții, deoarece unele dintre aceste corpuri care au lovit Pământul ar fi putut furniza ingrediente vitale, cum ar fi aminoacizii sau apa.

“Este o interacțiune între habitat și modul în care este afectat de rata impactului față de modul în care aceste impacturi produc unele dintre pietrele de temelie pentru viață”, a spus Moriarty.

Cu alte cuvinte, prin aflarea vârstei exacte pentru Marea Crisium am putea debloca tot felul de perspective noi despre ceea ce se întâmpla pe Pământ la începuturile acestuia. Dar o mare parte din roca topită din acea zonă de impact veche a fost acoperită de scurgerile vulcanice ulterioare, astfel încât oamenii de știință trebuie să găsească un loc ideal unde este încă expus.

Locul ideal a fost identificat de oamenii de la NASA

Moriarty și colegii săi au obținut imagini făcute de “Lunar Reconnaissance Orbiter” (LRO) de la NASA pentru a căuta locurile cele mai bune. Ei au identificat un vârf în centrul craterului Yerkes, care este situat în vestul Mării Crisium, ca fiind cel mai promițător. Când a fost creat acest crater, acesta a înlăturat roca topită formată de coliziunea mult mai mare care a format Marea Crisium, care este acum răspândită de-a lungul vârfului și al pantelor muntelui central.

“Dacă ai putea colecta o singură rocă din Marea Crisium, atunci aceea ar trebui să fie din craterul Yerkes”, a spus Moriarty. Din fericire, versanții sunt blânzi și potriviți explorării și poate fi efectuată de către un rover robot, sau poate chiar de un echipaj de astronauți.

Dacă oamenii de știință obțin în sfârșit o vârstă exactă a Mării Crisium, acest lucru ar putea să restrângă “condițiile de mediu în momentul apariției vieții pe Pământ”, a spus echipa în lucrarea de studiu.

Așadar, în timp ce pe Pământ s-au găsit fosile care datează de miliarde de ani, pe Lună încă se mai păstrează o piesă importantă care lipsește din acest puzzle al originii vieții.

 

Lasă un comentariu