Așa cum se știe, activitatea desfășurată în societate, în speță în cadrul grupurilor, colectivităților, comunităților, instituțiilor și organizațiilor nu este posibilă în afara unor norme, reguli, cerințe, obligații imperative, ordine și dispoziții din partea unor factori și structuri decizionale - autorități - și în cazul prezentei epidemiologii, a unor specialiști. Cu alte cuvinte, cei care primesc aceste instrucțiuni și dispoziții cu caracter imperativ, mai ales în contextul stării de urgență, trebuie să se conformeze acestor cerințe formulate de cei investiți cu autoritate, și, mai ales, să le acorde credibilitate în ceea ce privește competența și profesionalismul acestora, adică să fie disciplinați. Această putere și atribuție de influențare a celui/celor dotați și investiți cu o asemenea autoritate față de cei care trebuie să respecte aceste dispoziții și instrucțiuni, în limbajul psihosociologiei se numește complianță comportamentală, iar sub raport religios, ascultare. Lipsa răspunsului și a ignoranței prin asemenea atitudini de respingere a cerințelor impuse, ca un comportament opus complianței - ascultării, se numește noncomplianță sau neascultare, constituindu-se drept sursă a păcatului și răului în lume. Se subînțelge că factorii care contribuie la reacția de răspuns pozitiv față de aceste cerințe sunt asimetrici cu cei care amplifică răspunsul negativ sau nonrăspunsul, adică cu noncomplianța - indisciplina, care și ei, la rândul lor, cunosc o etiologie diversificată, opusă manifestărilor comportamentale compliante - cu răspuns pozitiv. Ca atare, din această perspectivă socială și ca relație sau raport social, complianța implică conformarea executantului față de o anumită cerință, obligație, ordin, și uneori a unor recomandări, dar nu rugăminți (în cazul medicinei), care neîndeplinite conduc la escaladarea stării disfuncționale, în cazul actual, al crizei epidemiologice, cu consecințe imprevizibile, perturbând întregul metabolism social - economic. Exemplele de acest gen sunt numeroase, iar dacă ne referim la indivizii nonconformiști, aceștia se regăsesc la toate nivelele și palierele societății, indiferent de statusul sau nivelul pregătirii lor. Desigur, cei cu un status mai înalt, cum ar fi unii demnitari și oameni politici, fiind mediatizați, devin mai transparenți, inducând o mai mare influență negativă în rândul maselor prin acel fenomen psihosocial al contingenței comportamentale, care nu este altceva decât un comportament indus prin exemplul pozitiv sau negativ al unei persoane asupra uneia sau mai multor persoane, de regulă cu o capacitate discriminatorie mai scăzută, pe fondul imitației. Din această perspectivă, “Operațiunea Sparanghel” poate deveni o adevărată “Cutie a Pandorei”, cu toate “darurile sale otrăvite”, pe care o va deschide acest virus, mai “inteligent” chiar decât cine l-a creat, care și-a dorit să dezvăluie lumii adevărata sa față, predispunând spre alte asemenea acte de indisciplină - neascultare și sfidare, care pe fondul unui asemenea cerc vicios vor induce un impact negativ în planul pandemiei.
Așa cum se poate deduce din cele prezentate, complianța comportamentală este în legătură nemijlocită cu conformarea și conformismul. Spre deosebire de conformism, care este o trăsătură negativă de caracter, conformarea implică o atitudine și judecată critică: ne conformăm pentru că acordăm credit autorităților care ne impun asemenea restricții și ne dau sfaturi competente, în cazul pandemiei a specialiștilor în domeniu, și nu neapărat a decidenților politici, față de care se manifestă o atitudine de îndoială și neîncredere privind competența și autoritatea în deciziile luate, în ce mai mare parte fiind discriminați negativ, ca să nu spun mai mult! De aici putem trage concluzia că, una din cauzele nerespectării ordinelor și dispozițiilor autorităților statului, ar consta în decredibilizarea competenței și profesionalismului acestor autorități, prin lipsa coerenței în deciziile luate, și a managementului defectuos în această stare de urgență, cu multe sincope în deciziile luate, mai ales cu privire la gestionarea resurselor umane și materiale - de protecție a personalului medical din prima linie a frontului și salvare a acelor infectați cu acest virus, precum și a medicamentelor sau a echipamentelor de protecție individuală (combinezoane, mănuși și măști medicale etc.), dar și cu privire la încrederea și necesitatea testelor și a testării populației cu risc major de infectare, în vederea evidențierii pericolului cu îmbolnăviri și decese, recurgându-se mai degrabă la a se ascunde realitatea cu privire la această maladie ucigătoare: a cauzelor, amploare, și mai ales a efectele reale produse pe termen mediu și lung. Decât să fie camuflată realitatea, în vederea diminuării stresului și a panicii, cred că este cu mult mai oportună cunoașterea ei, astfel vom ști cât de mare este pericolul și ce strategii de apărare să adoptăm, în conformitate cu vulnerabilitatea fiecăruia și nu cu ceea ce ni se impune prin acest mecanism al complianței, care nu este pe placul tuturor, nici chiar al celor care îl respectă, mai mult conștient sau forțat îl respectă. De aceea, consider că diminuarea panicii prin ascunderea adevărului este o falsă problemă, care poate conduce la slăbirea respectării acestor cerințe.
De ce unii respectă prescripțiile, ordinele, hotărârile autorităților și ale specialiștilor, a medicilor în cazul nostru, iar alții nu?, este o întrebare cu mai multe răspunsuri, pe care o parte dintre ele le regăsim în ceea ce am prezentat. Pentru a întregi registrul etiologic, la aceste cauze mai trebuie adăugate disfuncțiile orgnizaționale din cadrul sistemului medical, coroborate cu politicile medicale ineficiente, care au făcut să scadă încrederea în autoritatea Guvernului și ministerului de resort, cu instituțiile subordonate - DSP și alte unități din sistemul sănătății. La creșterea acestei indiscipline, contribuie în primul rând nivelul scăzut al educației civice și morale, predominând mai mult socializarea negativă și discordantă decât cea pozitivă și concordantă, care să vizeze ca obiective comune solidaritatea în vederea izbăvirii omenirii de această maladie ucigătoare de speranțe, idealuri și vieți omenești.
