HRISTOS A ÎNVIAT!
Anul 2020 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române “Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” în întreaga Patriarhie.
În contextul actual, în care familia firească, cea rezultată în urma iubirii hristice dintre un bărbat și o femeie, prin Sfânta Taină a Cununiei, este pusă la grele încercări, este nevoie de modele: modele de jertfă, de iubire, de dăruire necondiționată. Poate că ne este mai greu să găsim printre noi aceste modele, pentru că le judecăm, sau analizăm după propriile noastre cerințe, însă adevărate modele găsim la sfinții noștri.
Un astfel de model, îndrăznesc să afirm, desăvârșit, ca și viață de familie, este cel al sfinților mai sus amintiți, o familie întreagă. Este exemplul prin care putem înțelege foarte bine că desăvârșirea în sfințenie este posibilă la orice vârstă, și în orice condiții: părinți, soți, copii, toți laolaltă, printr-o trăire firească a vieții, cu jertfă, cu bucurie, dar și cu nădejde.
Cu atât mai mult este grăitor acest exemplu de sfinți, cu cât Eustație era un păgân în timpul împăratului Traian, din cetatea păgână a Romei, purtând numele de Plachida. El era dregător roman, foarte bogat, dar în același timp și foarte milostiv. Datorită acestei virtuți deosebite pe care o avea, Milostivul Dumnezeu îi rânduie o chemare sfântă spre adevărata credință ca și Marelui Pavel, arătându-i-se la o partidă de vânătoare și îndemnându-l spre botezul creștin. Lucru care se întâmplă printr-un preot creștin pe nume Ioan, care îl botează împreună cu soția sa și cei doi fii. Acest lucru face ca din marele dregător Plachida, noul Eustație să devină dintr-o dată plin de o negrăită bucurie, luminat de darul lui Dumnezeu, cu inimile toți îndulcite, încât noua viață în Hristos li se părea o locuire în ceruri, nu pe pământ.
Înștiințat de Dumnezeu ce va pătimi, iată ce răspuns de adevărat creștin dă Eustație înaintea lui Dumnezeu, răspuns la care toți ar trebui să medităm: “Doamne, iată înaintea Ta sunt, fă cu mine ceea ce voiești, sunt gata ca să primesc cu mulțumire orice din mâinile tale...., Tu pedepsești cu milă ca un Tată”. Iată de aici putem observa că “pedeapsa părintească” este necesară pentru o bună creștere a copiilor noștri, pentru că se dă spre îndreptare, spre o călire a caracterului copilului.
Toate acestea le ducea împreună cu soția sa, trăindu-și viața de familie creștină în rugăciune și post, în dreaptă credință, cinste, milostenie față de cei săraci și în suferință. Exemplul lor este unul desăvârșit în prisma faptului că, deși au fost încercați de Dumnezeu ca și Dreptul Iov, hotărârile și încurajările le luau împreună, gândind doar ce le este de folos mântuirii lor.
Martiriul lor este pomenit în Biserica noastră pe data de 20 septembrie a fiecărui an.
Pentru vremurile pe care le trăim, pentru noi, cei de astăzi, familia creștină în general, exemplul acestor doi creștini, buni soți, părinți, buni copii, trebuie să fie un punct de sprijin în a ști să răzbatem pe valurile acestei lumi, iar această perioadă de izolare, sau distanțare fizică, la care suntem chemați datorită așa-zisei pandemii, îngăduită de Dumnezeu pentru binele nostru, să o transformăm într-o perioadă de adâncă meditație la propria noastră viață de familie, o perioadă de adaptare a vieții de familie creștină la o nouă lume, desacralizată, poluată sufletește și nu numai. Iar exemplele sfinților amintiți cu siguranță ne vor da forța necesară de a ști ce să facem și de a face ca Dumnezeu să fie milostiv față de noi, toți.
