DE CE NU SE EXPLOATEAZĂ GAZUL METAN DIN MAREA NEAGRĂ?!

Distribuie pe:

Despre importantul zăcământ de gaz metan din Marea Neagră, estimat la circa 400 miliarde de metri cubi, s-a vorbit și s-a scris mult. Însă, cam atât. Statul a negociat, sau s-a făcut că negociază cu firme străine dispuse să foreze și să pună în valoare această bogăție care ar fi putut, și se mai poate, să facă din România unul dintre cei mai importanți jucători energetici din regiune și din Europa. Totul părea că merge bine cu cercetarea zăcământului și forarea pentru a putea fi extras, până la înscăunarea celui de-al treilea guvern Dragnea (primele două - Grindeanu și Tudose au fost înlăturate pentru nesupunere), care a blocat totul, folosindu-se de vechiul slogan “Noi nu ne vindem țara”, de astă dată cu lozinca că “străinii (e vorba de firma la care a concesionat statul român investiția - SC Black Sea Oil & Gaz) nu ne dictează cum împărțim venitul și profitul obținute din comercializarea gazului metan extras. Pe de altă parte, se invocă faptul că investitorii străini mari pleacă din România, în primul rând cei americani, în timp ce, unul dintre cei mai importanți, cum e Carly Group din America, dorește să se înțeleagă cu statul român să înceapă exploatarea de gaz din perimetrul concesionat către SC Black Sea Oil & Gaz, colaborator important al Transgaz, firmă care a făcut cele mai mari investiții pentru lucrările de foraj executate în Marea Neagră.

Totul a plecat de la modificarea contractului, a condițiilor când s-a acordat licența, privind o altă redevență, un alt regim fiscal (impus de Guvernul Dăncilă, mai exact de Dragnea) o deductibilitate a investițiilor făcute în exploatare și distribuție. Deocamdată, nu s-a ajuns (făcut sau acceptat) la o nouă înțelegere între statul român și firma care a concesionat și celei care vrea să exploateze gazul. Statul român nu dispune de miliardele de dolari să-și permită să facă acest lucru, nici dorința și capacitatea renegocierii clauzelor financiare din contractele de concesionare, după retragerea din afacere a firmei Exxon, datorită schimbării regimului fiscal.

De ce? Pentru că s-a ajuns în faza de a investi în exploatare și aducerea gazului la țărm (kilometri de conductă), apoi distribuirea și valorificarea lui. Însă, fără aprobarea statului român (Guvern) licența nu poate fi transferată și nici renegocierea clauzelor financiare, problemă aflată în suspensie, din motivele semnalate - restabilirea redevenței și a condițiilor fiscale. Conform contractului inițial, în anul 2020 ar trebui să înceapă exploatarea efectivă a gazului metan din Marea Neagră, lucru extrem de important pentru bugetul statului nostru, mai ales acum când se împrumută cu multe miliarde de euro pentru a face față cheltuielilor, foarte mari, impuse de epidemia de coronavirus, când economia stagnează, când firmele sunt blocate din cauza restricțiilor stării de urgență și nevoite să trimită salariații în șomaj, în care se află deja peste un milion de persoane.

Pentru cine îl are, gazul înseamnă putere economică, financiară și politică, lucruri de care are mare nevoie statul, în această perioadă, când epidemia de coronavirus a golit bugetul țări de bani, trăiește aproape numai din împrumuturi obținute cu dobânzi mari, pe care le vor plăti urmașii noștri.

Dacă guvernanții și politicienii români se contrazic, se ceartă în privința cum să-i taxăm pe investitorii care au cheltuit și urmează să cheltuiască sume de ordinul miliardelor de dolari, pentru a pune în valoare gazul din perimetrul în care s-a forat, în Marea Neagră. Rușii, pe diferite căi și mijloace, sunt foarte interesați să pună mâna pe celelalte perimetre neexplorate din Marea Neagră, pentru a-și consolida superioritatea în alimentarea Europei cu gaz și a o face tot mai dependentă de alimentarea cu gaz rusesc. De neînțeles e modul pasiv al statului nostru, cum acționează în acest joc, prin deschiderea unui nou gazoduct Turkmenisten, ceea ce face să se reducă mult importanța BRAU (conductă) în comercializarea gazului, după ce s-au făcut investiții semnificative în acest gazoduct.

Problema e că, în prezent, România are un consum anual de circa 12 miliarde de metri cubi, din care numai 10,5 miliarde de metri cubi sunt asigurați din producția internă realizată de Petrom și Romgaz, diferența se importă de la ruși prin Garprom. Dacă exploatarea gazului din Marea Neagră ar fi trebuit să înceapă în acest an, așa cum s-a prevăzut, încă din 1999, când au demarat negocierile, cu scopul declarat de a asigura independența și securitatea energetică a României și s-ar fi eliminat importul de gaz, economisindu-se sume importante de bani, atât de necesare acum în criza epidemiei de coronavirus și mai ales după acesta, se puteau reporni motoarele economiei, încât să diminuăm criza financiară de după. Mai mult, ar fi făcut din România unul dintre cei mai importanți producători de gaz din regiune și din Europa, asigurând materia primă necesară pentru repornirea capacităților de producție ale petrochimiei, importantă resursă de venit la buget, de care are nevoie atât de mult statul, acum când se anunță o criză financiară și economică globală.

Iată de ce, este și mai de neînțeles și mai îngrijorătoare pasivitatea statului, a Guvernului și Parlamentului față de renegocierea punerii în valoare a importantei resurse de gaze din Marea Neagră.

 

 

Lasă un comentariu