Trebuie subliniate legăturile pe care Sfântul Mitropolit al Kievului, Petru Movilă, le-a avut cu țările românești. Încă în 1631, pe când era egumen al Lavrei Pecerska, fratele său Moise Movilă a ajuns domn în Moldova. Cu acest prilej, arhimandritul Petru i-a dedicat o carte bisericească, tipărită atunci la Kiev, Triodul ales. Prefața, semnată de el, cuprindea pe câteva pagini și diferite sfaturi prin care-i arăta cum trebuie să se poarte un domn creștin.
Mai târziu, tipografiile înființate de Matei Basarab la Câmpulung, Govora și Târgoviște și a lui Vasile Lupu de la Trei Ierarhi din Iași au fost dăruite sau cumpărate de la Petru Movilă, care a trimis și meșteri tipografi. În 1640, Vasile Lupu a întemeiat Academia la Iași, după pilda celei kievene, cu patru profesori trimiși de Petru Movilă.
La începutul anului 1645, mitropolitul kievean a avut prilejul să cerceteze Moldova, pe care n-a mai văzut-o din copilărie. A venit ca să binecuvânteze căsătoria fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu un nobil lituan, căsătorie pe care o mijlocise însuși mitropolitul. Nunta s-a făcut în biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași și cu acest prilej mitropolitul Petru a rostit un «Cuvânt duhovnicesc», în două limbi, o treime în limba poloneză, cunoscută de mire, și două treimi în limba română, cunoscută de mireasă, de familia ei și de nuntași.
În lucrarea sa Lithos amintea o seamă de datini și obiceiuri din Moldova (tăiatul moțului la copii, hramuri de mănăstiri, ridicarea catedralei mitropolitane din Alba Iulia de Mihai Viteazul ș.a.).
Contemporan cu Varlaam, Petru Movilă, mitropolitul Kievului nu și-a uitat niciodată originea românească și n-a încetat a se preocupa de destinele culturale ale Moldovei. Varlaam spune el însuși că Petru Movilă i-a trimis Apografia pentru a putea tipări Cartea românească de învățătură. Prin aceasta ne introducem într-un domeniu nou al contribuției clericilor la biruința limbii românești pe toate plaiurile locuite de români: rolul tipografiilor ca instrumente directe de răspândire a cuvântului românesc scris. Referitor la Petru Movilă, istoria culturii românești îl reține ca mare sprijinitor al dezvoltării tipografiilor.
Începând de la Macarie și până târziu în secolul al XIX-lea, toate tipografiile erau bisericești. Ele au fost primele instrumente de răspândire a culturii, într-o vreme în care erau de altfel singurele mijloace de contactare a maselor. Dar Petru Movilă nu este trecut printre ctitori numai pentru generozitatea sa în materie de dotări tipografice. Fiind tot în domeniul promovării limbii și culturii române, reținem din activitatea mitropolitului Petru Movilă alte două contribuții pe care istoria culturii române nu le trece cu vederea. E vorba în primul rând de Prefața pe care o scrie la Triodul înflorit, apărut în 1631 la Kiev, dedicată fratelui său Moise Movilă, după ce acesta devine domn al Moldovei, și în al doilea rând de o Cuvântare (“o orație de nuntă”) rostită parte în limba polonă și parte în limba română, la Iași, cu prilejul căsătoriei domniței Janusy Radziwil (1645). Cu privire la Orația de nuntă, putem spune că nu e vorba doar de o “o orație de nuntă”, ci de ceva mai mult, și anume de un tratat teologic despre Taina Cununiei, bine documentat pe baza Vechiului și Noului Testament, și e chiar de mirare că n-a fost apreciat ca atare până acum de teologia ortodoxă.
După o păstorire de 13 ani împliniți, mitropolitul Petru Movilă a închis ochii în ziua de 22 decembrie 1646, fiind îngropat în biserica mănăstirii Pecerska, mulțumit că lupta sa de o viață întreagă a fost mult folositoare nu numai Bisericii Ortodoxe din Polonia de atunci, ci și Ortodoxiei întregi. Din cele expuse, reiese că sfântul mitropolit Petru Movilă a fost un mare dar duhovnicesc pe care l-a făcut Biserica Ortodoxă Română Bisericii Ortodoxe Ucrainiene și întregii Ortodoxii.
