- Bună ziua, domnule Ovidiu Crișan! Ce mai faceți? Ce mai ziceți despre aceste vremuri de restriște provocate de Covit-19 sosit tocmai din îndepărtata Chină?
- Bună să vă fie inima! Ce să fac?! Fac ceea ce fac și alții de vârsta mea. La cei aproape 84 de ani pe care îi am, stau în casă, mă spăl des pe mâini, citesc “Cuvântul liber” și cărțile mele preferate. Mă îngrijorez când aflu câte grozăvii face acest virus în aproape toate statele lumii. Îmi bucur inima cu orele petrecute cu neprețuita mea soție Zoe, cu vizitele fiului Lucian, ale norei Camelia și nepoatei Artemiza. Îmi fac timp să verific săptămânal sau chiar mai des cum merg lucrurile la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor ludușeni, pe care eu am înființat-o în anul 1994 și al cărei președinte sunt. Nu ca să mă laud, dar spun că, de la înființare, numărul membrilor C.A.R.P. a tot crescut. De la 394 până la 2.400, câți sunt astăzi. Și-apoi, mai sunt și telefoanele. Cu foștii colegi de școală, cu foștii colegi de la Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă Luduș, unde, timp de mulți ani, am fost șeful Sectorului prestări de servicii-construcții. Și-apoi, nu vă uit nici pe dumneavoastră, corespondenții de presă mureșeană. Din când în când, ajung și în biroul domnului primar Cristian Moldovan. Dumneavoastră știți că, de 26 de ani, sunt unul dintre organizatorii sărbătorii anuale “Ziua Persoanelor Vârstnice”, la nivel de oraș și a Nunții de Aur pentru familiile longevive. Mă gândesc de acum în ce mod îi vom cinsti pe concitadinii noștri ajunși la vârsta senectuții în acest problematic an 2020.
- Am o curiozitate! Mai păstrați acel aparat “SMENA 2”, primit drept premiu la un concurs de timbre poștale în anul 1960?
- Îl păstrez, cum să nu îl păstrez! Datorită lui mi-am îmbogățit preocupările extraprofesionale cu aceea de fotograf amator. Și cu mare succes!
- Cu siguranță, vă referiți la Albumul de fotografii din luna mai 1970!
- În acel album am adunat aproximativ 150 de fotografii-document din zilele de 13-14 și 15 mai 1970, când întreg spațiul geografic național a fost afectat de cele mai mari inundații, de-a dreptul catastrofale, din istoria contemporană a României.
- Imaginile sunt din toată țara sau ...?
- Sunt numai din orașul Luduș. Nu sunt singurul care am făcut atunci fotografii. Sunt însă unicul ludușean care am avut atunci inspirația să imortalizez pentru generațiile viitoare de ludușeni imagini șocante din toate cartierele orașului Luduș acoperit de apele “ca un bivol negru” ale molcomului râu transilvan Mureș.
- Ați reușit să impresionați mulți ludușeni, și tineri, și vârstnici, și femei, și bărbați cu acel Album!
- Da, așa este. Din 1970 și până în anul 2008, Albumul a avut succes doar prin “munca de la om la om”. Plăcută muncă, dar, parcă, satisfacția mea nu a fost deplină. Primul mare succes l-am avut odată cu publicarea, în mai 2008, a Monografiei orașului Luduș, inițiată de dumneavoastră. Al doilea mare succes l-am cunoscut în mai 2017, când a fost lansat, la Casa orășenească de Cultură, volumul-document “LUDUȘ, 13-15 MAI 1970, UN ORAȘ ACOPERIT DE APE”, tipărit la Editura “Mega”, din Cluj-Napoca. Pentru acel succes le mulțumesc și acum profesorilor dr. Antoniu Berar, Marcela Berar și Artemiza Zoia Crișan, colaboratorii mei în alcătuirea cărții, regretatutului profesor, poet, prozator, publicist și om politic Lazăr Lădariu, unul dintre marii ziariști ai României, pe atunci redactor-șef al Ziarului “Cuvântul liber”, domnului dr. Lucian Goga, prefectul de atunci al județului Mureș, domnului primar Cristian Moldovan pentru aprecierile obiective referitoare la valoarea de document istoric al cărții mele, lansate în prezența unui mare număr de ludușeni. Știți la fel de bine ca și mine că tot stocul de cărți expuse spre vânzare a fost vândut în câteva minute. Acele momente m-au întinerit. Acum, în 2020, am primit o scrisoare de la domnul profesor universitar dr. Gheorghe P. Țiclete, din București, prin care mă include, alături de cei 160 de milițieni aduși la Luduș de Ministerul Afacerilor Interne, în grupul acelor neînfricați eroi implicați în salvarea vieților a sute de persoane și a mii de animale domestice, a imaginilor foto, documente de valoare social-istorică inestimabilă din zilele 13-15 mai 1970, la Luduș.
- Cu speranța că vom avea prilejul potrivit să prezentăm compatrioților noștri scrisoarea-document a domnului profesor bucureștean, precum și “Mărturiile cu povestiri de viață din timpul refugiului” familiei dumneavoastră în anii de după Dictatul de la Viena (30 august 1940), vă rog ca împreună să le oferim cititorilor acestui interviu îndemnul să își imagineze cum au reușit ludușenii să-și refacă orașul distrus de inundațiile catastrofale din mai 1970 și să prevină repetarea în timp a unor fenomene similare.
Revenind la momentul lansării volumului “Luduș, 13-15 mai 1970, un oraș acoperit de ape”, precizez că onoarea de a deschide lista prezentatorilor ei i-a revenit vrednicului de pomenire profesor Lazăr Lădariu. Și-a început astfel alocuțiunea: “De fiecare dată când vin la Luduș mă simt ca acasă, între prieteni, între iubitori de cultură. Sunt onorat că astăzi am fost invitat la lansarea acestei cărți, care face apel la memorie. Aducerile aminte fac parte din viața noastră. Una dintre ele este cea provocată de zilele învolburate din luna mai 1970. Am așezat gândurile mele sub genericul “O fotografie care spune mai mult decât o mie de cuvinte”. Uzând de calitatea mea de membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, de membru al Uniunii Scriitorilor din România și de cea de redactor-șef al Ziarului “Cuvântul Liber”, îi felicit pe domnul Ovidiu Horațiu Crișan, pe coautorii Antoniu Ioan Berar, Marcela Berar și Artemiza-Zoia Crișan, ca truditori talentați ai cărții lansate astăzi la Luduș. Respect valoarea! Doresc din tot sufletul meu ca pretutindeni și oricând valoarea să fie respectată”.
Foto: 11 mai 2017. Profesor Lazăr Lădariu, tehnicianul Ovidiu Horațiu Crișan, primarul Ioan Cristian Moldovan, profesor drd. Antoniu Berar, profesor Marcela Berar, profesor Artemiza Zoia Crișan
