Mai sunt doar șapte zile și vom ieși din starea de urgență și de sub “imperiul” ordonanțelor militare, anunțate, seara la ora 6 trecute fix, de blândul domn Vela, ordonanțe revizuite și adăugite a doua zi, întrucât nu erau în concordanță ba cu gândirea premierului, ba cu filosofia președintelui, așa că se impuneau noi și noi precizări și mai întortocheate. Cetățenii au stat cuminți în casă, din care au ieșit, înarmați cu declarațiile pe proprie răspundere, ca să-și cumpere alimentele de bază - pâine, lapte, brânză, ouă și ceva tărie anti-pandemie, ca să le fie mai ușor în “lockdown”, cum se spune pe românește.
A fost o perioadă foarte grea. De atâta frecat clanțe, întrerupătoare, rogojini, încălțări, cercevele, balustrade etc., mâinile gospodinelor arată de zici c-au cules sparanghel de dimineața până seara. Plus că, nemaiavând acces la saloanele de înfrumusețare, începeau să-și arate vârsta, ce trist. Partea masculină și-a omorât, și ea, timpul cum a putut - unii s-au apucat de zugrăvit, alții de desfundat chiuveta, de reparat credențul din bucătărie, ceea ce este mult mai util decât dacă s-ar fi apucat de tras la măsea. (Nu că nu s-ar fi înregistrat cazuri, dar, dată fiind starea de urgență, nu se pune.) Osteniți după o zi de muncă, membrii familiilor autoizolate se adunau seara să privească televizorul. Horror! Claxonau ambulanțele și mișunau izoletele mai ceva decât dubele cu corupții dnei Kövesi (achitați, ulterior, dar ăsta e un alt subiect). Analiștii - deveniți, peste noapte, epidemiologi și virusologi, ne atrăgeau atenția că virusul - ca și partidul comunist român din poezia lui George Lesnea - “e-n toate: e-n cele sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare...”. “Auleu - își zicea populația în sinea ei profundă - păi, mâine, dacă nu plouă, să nu uităm să tragem draperiile, să nu intre covidu'“. Seară de seară, ni se prezenta situația la zi: atâția autoizolați, atâția “carantinizați”,
atâția decedați. Presa își făcea o datorie de onoare contabilizând sicrie. Macabru. “Urmează imagini și informații care vă pot afecta emoțional”. Cetățenii rămâneau cu furculița-n cerul gurii, de atâta emoție. Și, a doua zi - iar frecat clanțe, iar dezinfectat oale și tingiri, iar... și iar... Copilașii, închiși în casă, ce să facă și ei, săracii, mai ales că vizita la bunici era strict interzisă, nici până azi n-am înțeles de ce. Așa că s-au apucat și ei să studieze problematica atât de complexă a covidului 19, informându-ne ce este, cum se transmite și că trebuie musai să ne spălăm pe mâini. “Stăm în casă și totul va fi bine” (vai de binele care vă așteaptă, dragii moșului!) ne transmiteau puștii, agitând în mâini frumoase desene înfățișând frumosul curcubeu.
Sărbătorile de Paști au fost ca vai de capul lor. S-a pus problema luminii: cine să o împartă pe la casele credincioșilor? Popa sau polițistul? Sau popa și polițistul? Sau popa, polițistul și jandarmul? Că, oricum, mai mult de trei persoane nu puteau, conform ordonanței militare din acel moment (ordonanță refăcută și adaptată situației, să fie mulțumiți și creștinii, și organele).
Totuși, în plin “lockdown” s-au petrecut și lucruri bune: uite, de exemplu, aproape un milion de români, loviți, brusc, de dorul pământului strămoșesc, s-au întors în țară, unii gata infectați (care infecție au dat-o și altora), alții ca să se dedea la furtișaguri, spargeri de bancomate și dat în cap, ziua-n amiaza mare. Autoritățile au fost nevoite să recunoască, mai cu jumătate de gură, că, da, într-adevăr, avem o problemă cu infracționalitatea din cauza acestor bravi cetățeni. Iar segmentul de populație, ca să zicem așa, care mai avea dubii, să se dumirească, în sfârșit, cam cine a aruncat cu pungi de caca în jandarmi, la 10 august... Totuși, ciudat este, că, în vreme ce populația stătea închisă în casă, o parte din acest segment își lua valea, cu avionul, microbuzul și autocarul spre plantațiile de sparanghel din UE.
Totuși, “lockdown-ul” a avut și părțile lui distractive: taman când să dea drumul la banii pentru IMM-uri, dlui Câțu i-a picat internetul, de-a fost nevoie să vie băieții de la SRI să i-l repare. Nu că acum ar funcționa mai bine, din câte auzim...
Tot în plină pandemie, dl Orban ne-a citit un amplu material despre realizările guvernului. Pe la mijlocul discursului, am simțit nevoia imperioasă de a consuma, pe loc, două lămâi, cu coajă cu tot.
... În fine, bine că trece starea de urgență și intrăm în starea de alertă. Nimeni n-a prea înțeles în ce va consta ea, așa că ne-am dus la DEX: “alertă”, care va să zică, are două înțelesuri: “alarmă” și “semnal convențional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite”. Ce fenomene cerești, ce consecințe geofizice, Doamne iartă-mă?! Suntem, cumva, la ora de fizică?
Iată, însă, că, de la cel mai înalt (dar cel mai înalt) nivel (apropo de fizică) s-a venit cu explicații: starea de alertă, în care vom intra la 15 mai, înseamnă, dragi români, luarea, “pas cu pas” (aha, exact ca titlul cărții!) a unor măsuri de relaxare, o dată la două săptămâni... Bine, dar cum să te simți relaxat în stare de alertă? Dacă vin “consecințele geofizice”? Plus că, orice ar zice psihologii, cum să stai relaxat două săptămâni, după care să intri în bâțâială, să devii “alert”, adică “vioi, iute, sprinten”, tot conform dicționarului. N-ai cum.
Ba ai. Întrucât - ni se mai comunică de la nivelul menționat - “putem, în principiu, să ne mișcăm în interiorul localității, dar e bine să nu exagerăm”. După cum ar veni, adică, două săptămâni ne mișcăm “în principiu”, și, următoarele două - “în interiorul localității”. “Deplasările, în esență, vor fi restricționate (...). Este voie să se plece din localitate în interes de serviciu, pentru probleme medicale, să se iasă la sport individual, pentru mers cu bicicleta, în afara localității”. Ulterior, s-a revenit, dl Vela anunțându-ne că, ba nu: în esență, putem pleca din localitate, fără probleme și fără declarație, de exemplu, la iarbă verde, la pescuit și în drumeție la Sinaia, cu condiția să păstrăm distanța socială față de iarbă, pești și potecile montane.
...În fine, vom mai vedea... Important este că (deocamdată) nu se suflă o vorbă despre “bătrânii” de peste 65 de ani. Ei, cum și între ce ore se vor relaxa, și în ce interval orar vor intra în alertă?
În lipsa unor precizări clare, vestea bună este că, în ziua de 15 mai, spre deosebire de ziua de 14 mai, bunicii vor putea să-și pupe nepoții, nurorile se vor arunca în brațele soacrelor (în interes de serviciu) și, în general, în esență și în principiu, tineri și bătrâni ne vom da cu bicicleta atât în interiorul, cât și în afara localității, păstrând distanța socială față de ghidon, pe care mișună covidul-19. Plus că se vor redeschide - s-a dat ca sigur - saloanele de înfrumusețare și muzeele. Adică, distanță, distanță, dar n-ai cum să te prezinți la iarbă verde cu freza în neregulă și fără să fi dat, în prealabil, în principiu și în esență, o raită pe la Muzeul Eșecurilor, de exemplu. Bine, acesta se află taman în California, dar, dacă tot putem ieși din localitate...
P.S. Totuși, deși curcubeul este foarte frumos, vesel și colorat, cineva ar trebui să-i informeze măcar pe părinți, că, printre altele, el reprezintă și steagul simbol al comunităților de homosexuali, lesbiene, travestiți etc. Nu că am avea ceva cu respectiva comunitate, dar așa, pentru cultura generală...
