După 15 mai sunt anunțate măsuri de relaxare privind circulația cetățenilor, deschiderea barurilor, frizeriilor, cabinetelor stomatologice, starea de urgență fiind înlocuită cu stare de alertă. Din păcate, nu s-a amintit nimic despre o posibilă relaxare în spațiul religios. Creștinii din România, indiferent de confesiune, așteptau o libertate de participare la slujbe, fie ea și limitată, în curtea lăcașului de cult, cu respectarea distanței dintre credincioși. Sunt diverși comentatori care recomandă credincioșilor să se roage acasă, de unde rugăciunile pot fi transmise la fel de bine către Tatăl ceresc. De acord, normal că fiecare creștin își face rugăciunea seara, dimineața sau atunci când simte nevoia să stea de vorbă cu divinitatea prin rugăciune. Dincolo de aceste aspecte, termenul de biserică are două înțelesuri: ca așezământ sfânt, Biserica este comuniunea și comunitatea sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu, întemeiată de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, plină de viață și lucrarea Duhului Sfânt, spre sfințirea și mântuirea oamenilor. Al doilea înțeles este acela de locaș sfânt, public al creștinilor, ale cărei începuturi le avem chiar de la Mântuitorul (foișorul de sus, în care a avut loc Cina cea de Taină, Luca 22,12 și urm.) și Sfinții Săi apostoli (Fapte 1,13-14;2,1; 10,9; 20, 7-8) în care este preamărit Dumnezeu,
săvârșindu-se Sfânta Liturghie, precum și toate Tainele și slujbele, rugăciunile cultului public și multe dintre ierurgii, în care adunându-se credincioșii pentru slăvirea lui Dumnezeu, se fac părtași de adevărurile și darurile mântuirii ce li se mijlocesc de episcopi și preoți. Dincolo de aceste aspecte dogmatice, în lumea de azi, încercată de alienare, Biserica poate fi considerată o Terapie împotriva singurătății, locul unde oamenii se întâlnesc, se roagă împreună, trăiesc Taina comuniunii cu Hristos și între ei, prin Taina Spovedaniei și Împărtășirii cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos. Sunt cetățenii în vârstă, care abia așteaptă să vină ziua Domnului, Duminica, pentru a intra în Biserică, apoi după slujbă să schimbe între ei o vorbă, două. Vremelnicii guvernanți habar nu au ce mult înseamnă să schimbi o vorbă cu aproapele tău, după ce ai fost obligat de împrejurări să privești lumea din jur după geamul casei.
Sunt, probabil, cititori care mă acuză că teoretizez prea mult, am fost chiar acuzat că articolele mele sunt de genul celor publicate la Gazeta de perete a CAP-lui din Bahnea. Să-mi fie cu iertare, doresc doar să vă prezint ce însemnă biserica pentru un fost militar, în vârstă de 80 de ani, fost șef de Post de Miliție din comuna Mica, Teodor Toderuț. Zilele trecute ne-am întâlnit și, din vorbă în vorbă, am aflat că este de origine din Logic, că după pensionare s-a stabilit în comuna Mica, unde a fost slujbaș al satului. ,,Aici mai trăiesc zece familii de români ortodocși. În 1987 am pornit să construim o biserică în centrul satului, în locul celei vechi. Am cerut aprobare pentru reparații, dar am zidit una nouă din cărămidă. Când a fost ridicată în roșu, a trecut pe aici tovarășul Sokeri, prim vicepreședinte al județului Mureș. Văzând biserica nouă a dat ordin să o demolăm. M-am dus la tovarășul Hârșan, un om de mare omenie, și i-am zis despre ordin, acesta mi-a spus: “Du-te repede acasă și tencuiți peretele dinspre șosea, să nu se vadă că ați zidit o biserică nouă ” Așa am făcut și azi avem o mărturie despre existența noastră pe aceste meleaguri. Abia aștept să treacă pandemia și să ne reîntâlnim în biserică. De Înviere am fost în biserică doar eu, preotul și un creștin. S-au sfințit Paștile și le-am dus acasă, la fiecare familie”, mi-a declarat domnul Toderuț și m-a invitat să-i văd biserica, o adevărată bijuterie, cu o pictură minunată, îngrijită, frumoasă precum o mireasă, cu o pisanie deasupra ușii de la intrare, document istoric prin care sunt amintiți Episcopul Andrei al Alba Iuliei, preotul paroh și ctitorii Teodor Toderuț și Gubaș Răduț, oameni care n-au făcut degeaba umbră pământului.
Nu este o bucurie mai mare pentru românii din Mica, decât aceea de a avea un loc de rugăciune, sfințit de arhireu, cu moaște în masa din Sfântul Altar.
