30 DE ANI DE LA “PODUL DE FLORI”... CÂND AU TRECUT? CE REPEDE UITĂM!

Motto: “De la Nistru pân'la Tisa,/ Tot românu plânsu-mi-s-a...”

Miercuri, 6 mai 2020, s-au împlinit 30 de ani de la “Podul de Flori” de la Prut, zi din 1990, când și-au dat întâlnire 1.250.000 de frați, surori, nepoți, părinți, rubedenii și prieteni din România, pentru a se reîntâlni și îmbrățișa cu basarabenii de care au fost și au rămas despărțiți, samavolnic, de sârma ghimpată. Cifra, uriașă, a fost publicată de ziarul rusesc “Izvestia”, dar, cu siguranță, mult mai mulți români s-au aflat pe cele două maluri ale unui alt fel de “Milcov”, mai mare și mai însângerat, despărțitor de frați în urma unei hotărâri criminale prin care s-a cedat Basarabia Imperiului Rusesc, la 1812. Limba, credința, cultura au rămas ale neamului de obârșie, românesc, și l-au făcut să reziste neîntrerupt prin veacuri vitrege.

A urmat una dintre acele minuni care apar în istorie fulgerător, la momentul pe care, dacă îl ratezi, e pierdut pe veci: hotărârea Sfatului Țării de la Chișinău din 27 martie/9 aprilie 1918, prin care s-a produs Unirea cu Țara-Mamă, România, care  a stăvilit bolșevizarea Europei, România având un rol însemnat atunci, nu numai în Răsărit, ci și în Apus, înăbușind comunismul strecurat în Ungaria. Basarabia a devenit un model exemplar pentru Bucovina și pentru Transilvania, Unirea devenind astfel aproape totală pe pământurile de drept ale Daciei, înfăptuită la 1 Decembrie 1918. Dar noile imperii, fasciste și comuniste, au spulberat din nou speranțele și istoria, după 1940, în două-trei rânduri, și în privința Basarabiei, care a devenit, samavolnic, una dintre Republicile Uniunii Sovietice.

S-ar fi putut înfăptui Reunirea în condițiile anului 1990? Eu cred că Da! Am ratat o clipă de aur. Nu s-a dorit îndeajuns. “Constructorii Podurilor de flori” (acțiunea a avut și o a doua ediție, în 6 iunie 1991) au fost marginalizați, eliminați din viața publică, iar organizația care și-a asumat uriașa responsabilitate - Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (Liga lui Nicolae Iorga, cum fusese cunoscută în perioada interbelică, creată încă din 1890, în scopul apărării românilor din Transilvania) - a fost mereu înjosită și i-a fost subminată poziția cuvenită în rândul societății civile.

“Podul de Flori” a fost și rămâne un reper consemnat în Istoria Neamului, care a produs, chiar dacă nu din punctul de vedere al frontierelor, Unirea spirituală a românilor de pe cele două maluri ale Prutului.

 

Lasă un comentariu