LUMEA ÎN CARE TRĂIM - ERA DIGITALĂ - UN NOU... “VEAC DE SINGURĂTATE”?

Motto: “Internetul îi leagă pe oamenii care sunt la depărtare, dar îi îndepărtează pe cei care trăiesc aproape unii de alții.” (Josip Gric - “Aforismul croat contemporan”)

Datorită internetului, în ultimele două decenii, prin simpla apăsare a unei taste, posibilitățile de a ne conecta cu semeni de-ai noștri din întreaga lume “au explodat”. Social media (site-uri și aplicații online sau mobile, ce încurajează schimburi de informații de către utilizatori, prin texte, imagini, audio sau video) a revoluționat posibilitățile de comunicare (telefoane mobile, rețele de socializare, smartphone-uri etc.).

Niciodată, în istoria universului, comunicarea între oameni nu a fost atât de simplă și de accesibilă.

Din păcate, internetul nu ne ajută să ne simțim mai conectați cu nimeni. Studiile arată că, în plină eră digitală, aproape jumătate dintre noi ne simțim singuri și izolați.

Relațiile dintre oameni au devenit mai superficiale

Nu putem întemeia o relație solidă cu cineva decât dacă vorbim despre probleme reale și împărtășim probleme reale. Or, acest lucru nu se întâmplă pe social media. Există multă presiune, pe rețelele de socializare, pentru ca viața noastră să pară mai bună decât este în realitate. Decât să comunicăm ceea ce ni se întâmplă cu adevărat, preferăm să vorbim despre ultimele noastre realizări, despre vacanțele minunate pe care le petrecem, despre cele mai sofisticate meniuri pe care le consumăm etc.

Nevoia de a păstra “fațada” că totul este perfect se revarsă adesea în viața reală și menține relațiile interumane la un nivel superficial. Or, în lipsa unor legături semnificative, ne vom simți singuri atunci când suntem înconjurați de oameni “în carne și oase”.

Timpul petrecut în fața ecranului afectează capacitatea de “a citi” chipul oamenilor din lumea reală

Este probabil ca timpul alocat ecranului să afecteze și inteligența socială. La urma urmei, comunicarea prin emoticoane (foto) diferă de cea “față în față”.

Putem înțelege multe din ceea ce gândește și simte cineva dacă îi citim expresia feței, gesturile non-verbale etc. Dar nu vom reuși acest lucru dacă fața noastră și cea a interlocutorului sunt “îngropate” în spatele unui ecran sau dacă, petrecând prea mult timp folosind dispozitive digitate, ne-am pierdut, pur și simplu, capacitatea de a “citi” fețele oamenilor.

Contează calitatea, nu cantitatea relațiilor interumane

Utilizatorul mediu de Facebook are 338 de “prieteni”. Dar faptul că avem sute de prieteni pe social media nu ne face să ne simțim mai puțin singuri.

Dimpotrivă, cu cât avem mai multe conexiuni pe social media, cu atât suntem mai stresați. Acest lucru se datorează, parțial, faptului că, de exemplu, nu comunicăm cu bunica în același mod în care vorbim cu “prietenii” de pe Facebook.

Nu cantitatea, ci calitatea relațiilor contează. A avea cinci prieteni adevărați, în lumea reală, este mai benefic pentru sănătatea mintală decât a avea 500 de “prieteni” pe rețelele de socializare.

Dependența de smartphone interferează cu interacțiunile “față în față”

De câte ori nu vedem, la restaurant, de pildă, familii sau parteneri care se ignoră unii pe alții, pentru că se uită la smartphone-uri? Și de câte ori nu răspundem unui e-mail, exact când suntem în mijlocul unei fraze? Studiile arată că oamenii își verifică telefoanele, în medie, între 35 și 74 de ori pe zi, iar tinerii o fac și mai des.

În mod ironic, mulți “scormonesc” prin social media pentru a vedea ce fac ceilalți, în loc să acorde atenție oamenilor care se află chiar în fața lor. Nu putem avea interacțiuni de calitate față în față, atunci când suntem distrași de telefon, din două în două minute.

Munca de la distanță poate amplifica izolarea

Internetul ne-a mărit capacitatea de a lucra de la distanță. Acest lucru poate fi oarecum benefic (prin reducerea timpului de a ajunge la locul de muncă).

Dar, “telemunca” înseamnă și mai puțină tovărășie cu colegii. Comunicarea prin e-mail sau apelul telefonic nu este aceeași ca întâlnirea la cafeaua de dimineață. Pentru mulți indivizi, indiferent dacă sunt antreprenori sau angajați la distanță, munca poate fi destul de izolată, deoarece alți prieteni și membri ai familiei nu înțeleg cu adevărat ce faci toată ziua.

În concluzie, este nevoie de eforturi tot mai susținute pentru a rămâne conectați la realitatea concretă, în era social media. Merită să încercăm, deoarece singurătatea dăunează atât sănătății fizice cât și celei mintale, putând să ne scurteze chiar viața.

Dependența de internet este o tulburare de ordin psihic, ce îi determină pe oameni să petreacă atât de mult timp în fața computerului, încât ajung să le fie afectate sănătatea, locul de muncă, starea materială, relațiile cu cei din jur.

Experții în sănătate mintală consideră că această dependență poate avea aceleași efecte nocive ca și abuzul de substanțe sau dependența de jocurile de noroc.

Un articol publicat încă în 2012 în Current Psychiatry Review, de exemplu, a menționat că dependența de internet “distruge viețile, provocând complicații neurologice, tulburări psihice și probleme sociale”.

Factori de risc și complicații

Oamenii care dezvoltă o dependență de internet, adesea se simt izolați social, prezentând dificultăți în crearea și menținerea unor relații normale cu semenii lor.

Studiile arată că persoanele dependente de mediul online prezintă, de asemenea, un risc mai mare pentru probleme de sănătate mintală, precum: depresie, anxietate, ostilitate, psihoze, izolare socială, probleme de autocontrol, alcoolism, abuz de droguri.

Simptomele dependenței de internet - anxietate, agitație, depresie, prefăcătorie, necinste, sentimente de euforie când persoana se află în fața calculatorului, imposibilitatea de a se conforma unui program impus, lipsa simțului timpului, lipsa implicării în viața de familie și socială, pierderea interesului pentru alte activități, izolare, atitudine defensivă, lipsa apetitului pentru muncă. În plan fizic, apar: dureri de spate, dureri de cap, creștere sau pierdere în greutate, tulburări de somn, sindromul de tunel carpian (neuropatia mediană a încheieturii mâinii), vedere tulbure, încețoșată), toate acestea având efecte negative majore asupra performanței la școală sau la locul de muncă.

Persoanele dependente se pot angaja în activități consumatoare de timp, adesea ilegale sau imorale: jocuri, jocuri de noroc, cumpărături exagerate online, cybersex sau pornografie, conversații pe rețelele de socializare, planificarea de întâlniri amoroase etc.

De remarcat că, adesea, dependența de internet și abuzul de substanțe (țigări, alcool, droguri) merg mână în mână. De cele mai multe ori, cei care abuzează de alcool sau de droguri sunt și cei mai predispuși să ajungă dependenți de internet, care le servește ca mijloc de evadare din realitate.

Un studiu efectuat de universitățile din Swansea și Milano arată că atunci când persoanele dependente renunță la utilizarea calculatorului, ele prezintă simptome de sevraj, similare celor specifice utilizatorilor de droguri, ceea ce demonstrează că aceste tipuri de dependență sunt adesea interdependente. Ca și în cazul altor vicii (drogurile, fumatul, jocurile de noroc), voința joacă un rol determinant în renunțarea la excesele online, conchid specialiștii.

“Capcanele” educației online

Specialiștii atrag atenția că, deși învățământul online oferă accesibilitate fără precedent la o educație de calitate, există puncte slabe, inerente utilizării acestui mediu, inclusiv potențiale amenințări pentru starea emoțională a celor mici.

Copiii sunt foarte vulnerabili. Ei au capacitate redusă de discernământ între bine și rău, dar și un grad scăzut la frustrare, încât orice moment sau situație neplăcută pe care o trăiesc în mediul online are un efect negativ asupra confortului lor psihologic, cu consecințe pe termen lung.

Riscurile în mediul online încep de la prima lor întâlnire cu tableta, computerul sau telefonul mobil. Căutând un filmuleț sau o informație, copilul poate accesa ușor un conținut ilegal sau dăunător. Comunicând pe rețele de socializare el poate face cunoștință cu persoane răuvoitoare, hărțuitori sau abuzatori. Nu există un hotar bine determinat între “aici se poate” și “aici nu se poate da click”.

Tema fenomenelor riscante în mediul online nu trebuie să fie una tabu. Elevii trebuie învățați că pentru anumite lucruri care se întâmplă în mediul online există termeni speciali și, precum în viața reală, în mediul virtual se întâmplă la fel situații în care cineva le-ar putea provoca durere și suferință.

Fluxul de informații din internet trebuie să vină paralel cu metodele sigure de explorare a lui. Astfel, precum copilul a învățat de mic că nu se joacă cu chibriturile, tot așa elevul trebuie să învețe că, online, nu trebuie să comunice cu necunoscuți și să nu ofere informații despre el sau familie. (surse - psychologytoday.com, PsychgGuides.com, jeuxvideo.com, everydayhealth.com; singuronline.md)

 

Lasă un comentariu