Motto: “Mulți îți vor Binele. Nu-i lăsa să ți-l ia!”
Altceva decât despre Coronavirus! O poveste adevărată, aflată de la domnul Ion Coja: Portugalia avea, în secolul trecut, un fel de... autostradă din pietre de caldarâm, de fapt, o șosea mai acătării, care lega Lisabona de un oraș oarecare. Germania, aliată în război, s-a oferit să-i construiască, în locul acesteia, o șosea modernă. Zis și făcut! Cu fonduri și mână de lucru germană, la ordinul lui Hitler, a fost construită o cale de acces internațional impecabilă. Gestul ar putea părea cu adevărat caritabil, doar că pietrele vechiului caldarâm portughez, pe care nemții le-au încărcat în tren și le-au dus rapid în Germania, ca “să-i scape” pe lusitani de ele, erau... din minereu de wolfram sau tungsten, care se folosește la fabricarea de oțeluri aliate pentru blindaje! Nu se găsea nicăieri în lume la îndemână. Nemții știau, portughezii - nu. “Iată ce înseamnă a avea o bună informație!” - conchide domnul Ion Coja.
De ce amintesc această întâmplare? Fiindcă, dacă judecăm la rece, constatăm că noi, românii, mereu am fost vânduți, și continuăm să fim vânduți, fir cu fir și bucățică, de mai-marii perindați pe scaunele moi ale Puterii. De pildă, nu ne-am ales cu nimic din petrolul de pe Valea Prahovei, în timp ce arabii și-au făcut orașe și stațiuni de vis, unde își petrec vacanțele inclusiv miliardarii noștri de carton. În ultimele două decenii, străinii, mână în mână cu guvernele “pământene”, dependente de voturi alogene (și nu numai), au pus pe butuci industria, agricultura, au vândut pământul, au pustiit munții, pădurile, vânatul, au distrus învățământul, cultura, tradițiile etc., etc., ne-au sărăcit, ne-au învrăjbit și ne-au sleit sufletele.
După eșecul - sper că nu doar temporar! - privind cianurizarea Roșiei Montane, determinat de opoziția (în sfârșit, categorică!) societății civile românești, spre a-și spăla, totuși, obrazul în fața partenerilor de jaf, pe șest, lacomii de comisioane grase s-au deplasat doar cu 20 de kilometri mai la... Valea Rovinei..., care “face parte dintr-o zonă cunoscută drept «Patrulaterul de Aur», una dintre cele mai prolifice areale din Europa în ceea ce privește metalele prețioase. Resursele din zonă erau estimate, în 2012, la 7,19 milioane de uncii de aur, adică cu 134% mai mult aur decât era estimat inițial și cu 87% mai mult cupru decât se credea inițial”, arăta, în 2013, replicahd.ro. Agenția Națională pentru Resurse Minerale a oferit - NOTA BENE! - licență de exploatare canadienilor de la Carpathian Gold în zona Văii Rovina, “fără nicio implicare a unei companii de stat în proiect” - după cum menționează chiar partenerii de contract, pe site-ul lor, preluat de activenews.ro. Canadienii au primit licența pentru o perioadă de 20 de ani, timp în care compania va săpa pentru aur și cupru!!! Este pentru prima oară când România oferă o astfel de licență! Mare prietenie! Mai ales că informația publicată atunci de canadieni a făcut ca acțiunile companiei să sară în aer la bursă, acestea crescând cu 200%, într-o zi (activenews.ro.). “Carpathians Gold este deținută, în proporție de 100%, de Riacho dos Machados Gold Project, din Brazilia, iar în România acționează prin AMAX România SRL, condusă de Alexandru Nicolici, fostul șef al companiei de stat Cuarț SA”. (“The EpochTimes”) Știați? Sigur că nu!
Apropo de... minereul de wolfram invocat la început, și de știri de maximă utilitate, tot domnul Ion Coja publica, încă din 2013, informații extrem de interesante, care ne privesc direct: “România și Afganistan sunt singurele puteri ale lumii în domeniul materialelor strategice!” “Wolframul se află, în cantități inepuizabile, și în starea cea mai pură (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui), doar în România. La Roșia Montană”! 20 de kilometri, de la Roșia Montană la Valea Rovinei, nu e o distanță prea mare, nu-i așa? Voila! Zbaterea de a pune gheara pe minele de aur de la Roșia Montană avea, deci, o miză mult mai interesantă: “Zăcăminte de wolfram, neexplorate niciodată, se găsesc, în cantități uriașe, și în Munții Retezat (zona Gugu Șureanu, axa care le unește trecând prin Vârful Peleaga, ca punct de reper)”. Exact cum scria Octavian Goga: “Munții noștri aur poartă,/ Noi cerșim din poartă-n poartă”... Iaca!
Fără nicio legătură, desigur, deși acordul încheiat în acest an, la sfârșitul lui februarie, între talibani și SUA, stipula încetarea violențelor odată cu retragerea tuturor forțelor străine din țară, acestea par să se permanentizeze în statul situat în Asia Centrală. Organizația teroristă sunnită Stat Islamic, activă în provincia Nangahar și în Kabul, a anunțat că s-a aflat în spatele atacului produs la înmormântarea unui comandant de poliție din Nangarhar, în estul țării. Cel puțin 24 de persoane au murit, iar alte 68 au fost rănite în atentat.
Cel puțin cinci persoane au decedat și alte 32 s-au ales cu răni grave în cursul zilei de luni, după ce un vehicul capcană a explodat în orașul Ghazni, situat în partea de est a Afganistanului. Atentatul a vizat un imobil al serviciilor de informații afgane.
Marți, atacul comis de trei bărbați înarmați împotriva unei maternități din Kabul s-a soldat cu 24 de morți, printre care femei și nou-născuți.
Chiar dacă nu a fost revendicat, oficialii din SUA l-au atribuit Statului Islamic, grupare sunnită și salafistă insurgentă afiliată celebrei Al-Qaeeda.
Joi, talibanii au anunțat că au întreprins un atac cu camion capcană împotriva unei clădiri din Gardez ce aparținea armatei. Cinci civili au murit și alți 15 au fost răniți în urma incidentului, potrivit datelor transmise de autorități. În urma acestor incidente, președintele Ashraf Ghani a ordonat reluarea operațiunilor ofensive împotriva talibanilor și a altor grupări teroriste.
Motive religioase, în plin Ramadan???? Să fim serioși!
În urmă cu ceva mai multă vreme, generalul David H. Petraeus, comandantul forțelor americane din Afganistan, a fost la un pas de a fi asasinat fiindcă, într-o conferință de presă, scăpase un adevăr: motivul prezenței NATO în Afganistan nu erau teroriștii, ci uriașele zăcăminte de uraniu pur! În Munții Khwaja Rawash, situați la nord de Kabul, dar și în Koh Mir Daoud, lângă Herat și Kharkiz, în provincia Khandahar, există cele mai mari zăcăminte de uraniu din lume, la fel cum, în materie de wolfram, România deține supremația mondială. Săracele țări bogate!
Revin nu întâmplător la parabola din povestea profesorului Coja, cu autostrada portugheză din paviment de wolfram. “Fericiți cei săraci cu duhul!” - spune cartea sfântă, sintagma dobândind, prin milenii, interpretare variabilă. În timp ce companiile miniere se dădeau de ceasul morții să scoată fără tărăboi internațional materialele strategice din noile colonii cu “față” mai mult sau mai puțin umană,
s-au găsit alți “binevoitori”, mai iuți de mână și de minte, să facă averi colosale cu efort și investiții aproape insesizabile.
Încă din 2010, presa internațională semnala faptul că “Afganistanul furnizează 90% din stupefiantele produse în întreaga lume”, Viktor Ivanov, directorul serviciului antidrog din Rusia, atrăgând atenția asupra faptului că Afganistanul constituie o provocare, întrucât Europa, Rusia și Iranul consumă peste 80% din drogurile provenind din această țară.” (Ria Novosti, citată de Mediafax); “În prezent, dintr-o populație de 35 de milioane de oameni (de afgani -n.n.), peste un milion sunt dependenți de droguri. Această proporție este cea mai ridicată la nivel mondial”, relata BBC. “Chiar în centrul capitalei Afganistanului, Kabul, dependenții de droguri se adună pe pietrele așezate pe marginea râului Kabul pentru a cumpăra și a se droga cu heroină. Este un loc al mizeriei și al degradării.” (“Agonia din Afganistan, țara cu cei mai mulți dependenți de droguri din lume”, www.ziare.com, 12 mai 2013); “Într-o țară în care culturile de mac asigură 90 la sută din producția mondială de opium, armata americană are grave probleme de imagine. (...) Un raport precedent al Armatei arăta că, în perioada 2006-2011, 36.000 de soldați americani au avut probleme cu drogurile.” (“Anchetă în armata americană: soldații din Afganistan fac trafic de droguri?”, 21 aprilie 2012, Ziare.com)
Ce-i drept, înainte de a-și retrage trupele, din când în când, NATO a mai incendiat, pe ici-colo, lanurile unduitoare de maci, plantând în locul lor trandafiri bulgărești. Să mai destindă spiritele, cu o dulceață, un parfum, și cu o mulțime de dolari necesari noilor tehnologii... E lesne de bănuit însă că nici afganii, nici chiar toate forțele de menținere a... păcii nu au cedat inofensivelor ispite. Se pot spune foarte multe, dar mă opresc aici.
În ceea ce ne privește, în loc de altă încheiere, pentru cei care încă nu au aflat, iată și o știre îmbucurătoare: “Marea Neagră ascunde zăcăminte importante de petrol și gaze naturale. Dacă toate previziunile, studiile și cercetările se vor confirma, România își va căpăta o independență nesperată și nu va mai fi nevoită să importe petrol și gaze.
Mai mult, România poate deveni un furnizor important pentru restul țărilor din Europa, pentru că zăcămintele sunt uriașe”. (www.euronews.com.) Dă, Doamne!
