RELAXAREA ȘI EFECTELE SALE ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI (II)

Distribuie pe:

Un alt înalt demnitar, de la aceeași instituție, Michael Ryan, directorul executiv al OMS, consideră că prin rezultatele obținute în lupta contra pandemiei, “Suedia ar trebui să fie un model pentru întreaga lume”. Așa cum spune în mod explicit acest demnitar, este vorba despre poporul suedez și nu exclusiv măsurile de relaxare luate de statul suedez, cum încearcă să argumenteze unii eficiența relaxării. Exprimarea acestui demnitar vizează tocmai calitățile acestui popor și acestei țări: “Țara care a rezistat carantinei, în timp ce restul lumii se închidea în jurul ei, poate fi un model pentru întreaga lume”. Ceea ce a făcut diferit acest stat față de alte state, prin adoptarea acestor măsuri relaxante, este că s-a bazat foarte mult pe relația statului cu cetățenii săi, mai precis pe disponibilitatea și voința cetățenilor de a respecta distanțarea socială și autocontrolul, dacă se poate spune așa, fără măsuri coercitive, cum s-a întâmplat în majoritatea țărilor, demonstrând un înalt grad al conștiinței și responsabilității civice și morale. În acest context, au implementat politici publice prin acest parteneriat cu populația, conchide Michael Ryan, ceea ce în alte state nu a avut loc, mergându-se exclusiv pe coerciție și presiune. În acest sens, înaltul demnitar OMS avea să constate că: “În multe privințe, Suedia reprezintă un viitor model, dacă vrem să revenim la o societate în care nu avem restricții. Atunci societatea trebuie să se adapteze pentru o perioadă pe termen mediu și lung în care relațiile fizice și sociale interumane trebuie să fie ajustate prezenței virusului. Trebuie să fim conștienți că virusul este prezent și va fi necesar ca indivizi, familii și comunități să facă orice este necesar, zi de zi, pentru a reduce transmiterea virusului, iar asta poate însemna adaptarea modului în care trăim”, a adăugat directorul executiv al OMS.

Un anunț de ultimă oră ne spune că Guvernul acestei țări a fost nevoit să-și ceară scuze pentru măsurile prea relaxante, prin moartea unui număr ridicat de suedezi, căzând astfel în desuetudine acele aprecieri pozitive prin desemnarea de model al acestei țări în lupta cu acest virus. Prin această schimbare de atitudine au căzut în dizgrație și reprezentanții OMS, fiind decredibilizată și acuzată de asemenea greșeli strategice însăși instituția în cauză, iar unii membri ai acesteia chiar de corupție și conflict de interese, cum se întâmplă de obicei cu unii membri ai acestor suprastructuri mondiale elitiste. Mai mult decât atât, acest “stat model” a influențat multă lume prin aceste atitudini nonconformiste și ignorante în raport cu respectarea restricțiilor promovate de acest stat, stimulând asemenea comportamente prin relaxare în raport cu izolarea și distanțarea socială, ignorate de cei mai mulți și la noi în această stare de alertă. Nu trebuie să luăm aceste opinii promovate de acești înalți demnitari ai OMS ca pe niște cuvinte evanghelice, atâta timp cât acest organism susprastatal nu este chiar atât de credibil și onest, fiind aspru criticat de actualul președinte al SUA, Donalt Trump, aducându-i unele acuze întemeiate, cel puțin dintr-un anumit punct de vedere.

Încheind această paranteză, revenind la subiectul propriu-zis, în legătură cu aprecierile și recomandările făcute de acei reprezentanți ai OMS, se poate face o obiecție, care are la baza ei criteriul cantității și nu cel al calității, vizând raportul dintre numărul populației și numărul celor decedați din cele două țări: Suedia și România. Astfel că acest raport ne este net favorabil la acest indicator. De ce nu suntem evidențiați noi pozitiv, prin numărul relativ scăzut de decese și este evidențiată Suedia, cu un număr dublu la o populație înjumătățită în comparație cu noi, este simplu de explicat: acest număr scăzut al celor decedați de la noi se menține prin restricțiile mult mai drastice față de cel din Suedia, ceea ce a impus costuri sociale, economice cu mult mai mari, în raport cu posibilele beneficii, afectând libertatea individului, pe când statul suedez a pus un accent mai mare pe respectarea principiilor democrației și nu exclusiv pe coerciție, cum s-a întâmplat la noi.

Dacă facem referință la aprecierile și ierarhizările făcute de reprezentanții acestui organism mondial din domeniul sănătății, atunci trebuie avut în vedere că la baza aprecierilor și propunerilor făcute de acești reprezentanți de la vârf s-a avut în vedere în primul rând criteriul calității acestor măsuri restricive, cu un impact psihosocial pe termen mediu și lung, care la noi, spre deosebire de Suedia, este cu mult mai nociv decât cel evaluat doar prin numărul celor decedați, afectând societatea în ansamblul ei, mai ales din punct de vedere economic. Efectele sunt deja resimțite prin creșterea numărului șomerilor și a gradului de sărăcire a unei mari majorități a populației. Chiar dacă prin măsurile prevăzute de stat s-a urmărit salvarea a cât mai multe vieți (prin măsurile restictive impuse prin ordonanțele militare și starea de alertă în prezent), în mod indirect au fost “omorâte” mai multe suflete, ceea ce pe termen mediu și lung nu poate fi considerat a fi un beneficiu, și nici o victorie, întrucât pierderile celor peste o mie de vieți omenești și numărul ridicat al celor rămași fără un loc de muncă intră în ceea ce am putea desemna prin costurile pandemiei și a stării de urgență. Chiar dacă au fost salvate multe vieți, sufletele celor mai mulți supraviețuitori au fost golite tot mai mult de conținut, fiind umplute de deznădejde, teamă și frustrări, pe care nici relaxarea și nici revenirea “galopantă” a economiei nu cred că le poate înlocui, rămânând pentru mult timp cicatrizate, cu nostalgia a ceea ce a fost înaintea pandemiei, când libertatea era mai mult o noțiune abstractă la care nu ne gândeam, după cum am tânjit în această perioadă de cluastrare socială, când i-am resimțit nevoia și valoarea pe care am ignorat-o cei mai mulți dintre noi.

(va urma)

Lasă un comentariu