• „Gândirea științifică demonstrează că trebuie să existe Dumnezeu, iar religia - Îl descoperă și Îl vestește. Știința demonstrează logic necesitatea existenței Lui, ESTETICA arată existența ideală în forme, iar religia unește, aduce comunicarea cu Dumnezeu”.
***
• „Sunt două metode de cunoaștere a lucrurilor superioare, despre Dumnezeu și lume: Prima este o cunoaștere cu mintea – lumea materială, și apoi o cunoaștere cu inima - spirituală, astfel de cunoaștere spirituală, cu inima, ne dă posibilitatea să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, cu lumea superioară. În așa fel știința, folosind metoda de cunoaștere cu mintea, nu poate și nici nu are dreptul să nege existența lui Dumnezeu și a lumii spirituale, care se percepe prin metoda de cunoaștere cu inima”.
***
• „Văzând urmele Creatorului, primim o cunoaștere despre Dumnezeu. Și în baza acestei cunoașteri răspundem lui Dumnezeu – «Cred». Credința este un răspuns al nostru în momentul cunoașterii lui Dumnezeu - cred, dar de data aceasta cu o încredere mult mai mare. Cu această credință mare putem continua cunoașterea lui Dumnezeu”.
Voino Iasenetski (1877-1961), profesor în medicină (chirurg), savant, teolog, episcop. Personalitate remarcabilă, care a încercat să îmbine în sine Știința cu Religia. Lucrările lui în chirurgie sunt studiate și astăzi de studenții în medicină. El afirmă că „Marea majoritate a oamenilor de știință cred în Dumnezeu”.
Afirmă: „Cât de minunat este faptul că în această viață vremelnică, care se sfârșește cu mormântul, ne putem încredința în viața veșnică, și începem s-o trăim încă aflându-ne aici, pe pământ, și cât de îngrozitor este ateismul, oferindu-ne nimic alceva decât mormântul.”
„Este cu putință / Începând de la știință, /Cunoscându-l pe Hristos / Să fii suflet sănătos. În această viață / Începând de Dimineață, / Să slăvim pe Dumnezeu / Petrecând cu El mereu”.
P.S. KEPLER (1571-1630), vestit astronom german, unul din fondatorii astronomiei moderne, zice: „În creațiune, eu parcă pipăiesc cu mâinile mele pe Dumnezeu”. În cartea sa: „Armonia lucrurilor” scrie: „O, Tată al luminii! Tu cel ce prin lumina lumii aprinzi în noi aspirații după lumina harului Tău, pentru ca să ne duci la lumina măririi! Iată acum eu îți mulțumesc Ție, Făcătorul și Stăpânul meu, că Tu m-ai desfătat prin creațiunea Ta, căci mult m-a fermecat opera mâinilor Tale”. La încheierea operei Sale, iată ce scrie același Kepler: „Mare este Domnul nostru și mare este puterea Sa și înțelepciunea Lui nu are sfârșit. Lăudați-L pe El, Soare, Lună și Planete, în orice limbă cântați Lui cuvântarea voastră de laudă.
Slăviți-L voi, armonii cerești, precum și voi, martorii și întăritorii adevărurilor Sale cele dezvelite… Și tu, suflete al meu, în toată viața ta să cânți mărirea Domnului! De la El, prin El și spre El merg toate lucrurile, cele văzute și nevăzute. Lui numai i se cuvine slavă și mărire, în vecii vecilor. Amin”.
