Psihologul român Laura Dima, citat de descopera.ro, a explicat cum au fost afectați copiii și adolescenții în perioada de izolare, cum se manifestă stresul în cazul acestora și la ce ar trebui să fie atenți părinții.
„Stresul este răspunsul clasic al creierului și al corpului în fața unei provocări, a unei situații percepute ca o amenințare, a unui context care impune o adaptare la o schimbare majoră. În organism, se eliberează cortizolul, hormonul stresului, care are rolul de a ne mobiliza pentru a face față amenințării.
Problema este că organismul nostru nu a fost conceput cu un mecanism care să facă față efectelor negative ale stresului pe durată îndelungată. De aceea apar somatizări din ce în ce mai puternice, dacă stăm mult timp în stres, în alertă, iar copiii au resimțit dur această perioadă de izolare socială”, afirmă psihologul Laura Dima, care explică și modul în care se manifestă stresul la copii, în funcție de vârstă.
Copiii între 0 și 3 ani copiază comportamentul părinților - Până la 3 ani, un copil are partea emoțională foarte bine dezvoltată și partea rațională, cognitivă, foarte slab dezvoltată. El simte totul foarte puternic, dar nu înțelege lucrurile rațional. Așa că reglarea emoțională are loc prin raportarea la persoanele de atașament, cea mai puternică influență având-o mama. La această vârstă, copilul vede și copiază atitudini, emoții și comportamente.
Copiii între 3 și 7 ani vor ca părinții să le acorde mai mult timp - Copiii de această vârstă au fost rupți de interacțiunea cu cei de vârsta lor, de la grădiniță sau alte activități pe care le aveau. Pe de o parte, se pot bucura că petrec mai mult timp cu părinții, dar dacă aceștia lucrează de acasă, acest lucru devine o nouă sursă de frustrare pentru copil, care își dorește mai multă disponibilitate din partea mamei sau tatălui.
În plus, e firesc să le lipsească joaca și modalitățile prin care își consumau înainte energia alături de alți copii. Te poți aștepta să își piardă răbdarea deseori, să protesteze sau să se retragă.
Copiii între 7 și 12 ani sunt mai interesați de virus, boală și moarte - Acești copii înțeleg mai bine conceptele abstracte și e posibil să pună întrebări despre virus, boală sau moarte. Probabil că mai sunt în contact cu alți copii de vârsta lor, prin intermediul tehnologiei, de aceea e bine să verifici ce știu deja, ce au înțeles ei, ce simt, pentru a vedea dacă e nevoie de explicații suplimentare.
O altă sursă de stres pentru ei poate fi școala online. Depinde mult de școală și de sistemul adoptat, dar dacă din această direcție vin doar multe teme și presiune, ai grijă să nu pui și tu mai multă presiune asupra lui.
Adolescenții între 12 și 17 ani se pot simți blocați în casă cu părinții lor - Adolescența este vârsta la care copiii tind să se îndepărteze de părinți și să se bazeze mai mult pe grupul din care fac parte, pe prieteni și colegi. Dacă un copil mic se poate bucura că nu mai merge la gădiniță și stă mai mult cu părinții, un adolescent se simte frustrat și blocat în casă cu părinții lui.
El își poate exprima frustrarea față de tot ce a pierdut fie prin iritabilitate, furie, anxietate sau comportamente de protest, fie prin retragere, tristețe, schimbarea obiceiurilor de dormit și de mâncat.
