Fără a ne propune să facem un clasament al parcurilor, după felul în care sunt ele întreținute, dar dacă am face-o, la coada clasamentului s-ar afla micul parc de la statuia lui Mihai Eminescu, de la intersecția străzilor Mihai Viteazul și Nicolae Grigorescu. Vă prezentăm câteva aspecte. Ideea de reamenajare a acelui părculeț, probabil, a fost una generoasă, dar, ce a ieșit în final, este cu totul altceva. În primul rând, șochează zidurile de beton care au fost construite acolo, peste care s-au montat niște leațuri care servesc drept bănci. Chiar dacă, inițial, acele construcții aveau un aspect relativ tolerabil, situația s-a schimbat. În multe locuri, plăcile cu care au fost tapetate zidurile de beton s-au desprins, în alte locuri s-au spart, lemnăria este degradată și uzată în câteva locuri. Deoarece în spațiile dintre acele șipci nu se poate interveni pentru a le curăța decât cu aspiratorul, acolo se adună gunoaiele mărunte, la care se adaugă frunzele uscate căzute din copaci. La una dintre aceste bănci am descoperit că a răsărit o ciupercă. Nu este o veste bună pentru ciupercari, fiindcă nu este comestibilă și încă recolta nu este îndestulătoare. Mai găsim printre acele spații, sticle sparte, flacoane de bere și răcoritoare, și altele, deoarece în interiorul parcului nu se află niciun coș de gunoi, decât pe trotuarele care-l delimitează. Dar cine trece pe acolo, se descurcă cu gunoaiele mărunte, fiindcă în fața statuii se află și două țâșnitoare de apă potabilă, pentru ca lumea să-și potolească setea. De vreme ce acestea sunt defecte, deteriorate, țâșnitoarele au devenit utile pentru substituirea coșurilor de gunoi. Mai avem în parc și două bazine mici, în formă pătrată, care poate că servesc a fi hidrante pentru a întreține spațiile verzi, dar, deocamdată, sunt utilizate tot pentru coșuri de gunoi. În final, nu poate trece neobservată o construcție relativ cilindrică, înaltă de circa 70 centimetri, care în partea din față are un fel de ușiță cu o încuietoare, dar aceasta a cedat, probabil din cauze naturale. Prin fantă se poate observa că acea zidărie protejează de fapt tabloul electric al circuitelor electrice de iluminat din parc. Devine tot mai evident faptul că acest parc are nevoie nu doar de îngrijirea spațiilor verzi, ci și de reparații mai responsabile.
