CÂND VIOARA DĂ GLAS IUBIRII, SUFERINȚEI ȘI DURERII...

Distribuie pe:

Primul lutier român care a fost cuprins cu o vioară de maestru în Catalogul de la Cremona, Kalas Csaba, din municipiul Reghin, s-a reîntors în atelierul său pentru a-și relua activitatea după mai bine de șase săptămâni, timp în care s-a luptat pentru viața sa cu noul coronavirus, care însă i-a răpus soția.

Pentru a-și alina durerea cauzată de pierderea soției, care avea doar 47 de ani și nu suferea de nicio altă boală, lutierul reghinean s-a apucat să lucreze la o vioară de maestru în care spune că a pus toată iubirea, însă și toată durerea și suferința sa.

  “Am rămas cu doi copii. Sunt supărat pe virusul acesta din cale-afară, dar prima dată este familia. Pentru cei doi copii trebuie să fiu și tată și mamă acum, rolul de tată merge de la sine, dar cel de mamă nu știu cum va fi. Nu mi-am pierdut părinții să știu ce înseamnă această durere, acum știu, fiindcă mi-am pierdut soția. Am pierdut și mâna dreaptă, sunt lucruri pe care nici nu le știam, nu știam nici de unde se dă drumul la mașina de spălat, nu știu să fac nimic de mâncare. Mi-am pierdut soția la 47 de ani, fără să fie bolnavă, am pierdut-o într-o săptămână. Am sunat la salvare și nu am avut de unde să știu că nu o voi mai vedea în casă (...) Munca în atelier este o portiță pentru mine ca să mai uit un pic, în casă nici nu îmi vine să intru, aici, în atelier, îmi mai trece, sunt sigur că munca mă va salva. Eu nu credeam că voi simți asemenea sentiment, dar e cumplit. Înainte să spuneți că e o prostie să porți mască, puneți-o, să nu pierdeți ce am pierdut eu! Îmi iubesc munca și acum toată iubirea o revărs în această muncă. Lucrez acum la un instrument de maestru, va fi în acest instrument toată durerea și suferința mea”, a declarat lutierul Kalas Csaba, care este în vârstă de 50 de ani.

Lutierul a spus că deși a stat trei săptămâni în spital, apoi alte trei săptămâni izolat acasă, trăiește încă cu teama să nu se îmbolnăvească din nou, pe fondul imunității sale scăzute și, dată fiind experiența sa traumatizantă, îi sfătuiește pe toți să se protejeze și să îi protejeze și pe cei dragi.

“Nu am trecut peste această criză, am o temere să nu mă reîmbolnăvesc. Momentan nu mai am virusul, am scăpat de el, dar fiind cu imunitatea scăzută, oricând îl pot lua de la alt asimptomatic și de la oricine. Atunci nu mă apropii exagerat de alții, asta nu înseamnă că trebuie să trăim în stres. E în regulă să porți mască, să te speli mai des pe mâini. Nu știu unde m-am îmbolnăvit... Am ajuns la concluzia că soția a luat virusul de la un asimptomatic, la magazin. De aceea spun tot timpul: purtați mască, oameni buni, și dezinfectați-vă mâinile dacă nu puteți purta mănuși. Dar măcar dezinfectați-vă și apărați-vă! Ultimele săptămâni am sunat la toți cu care am avut contact, nu era nimeni bolnav. Soția, care a murit, nu a avut nicio problemă de respirație, primăvara avea doar o alergie. În cazul în care imunitatea este scăzută, atunci e problema. Mă bucur pentru cei asimptomatici care au corpul sănătos și nu sunt cu imunitatea scăzută. Soția a fost mai grav, a avut ambii plămâni afectați, eu doar pe partea stângă și cred că acesta a fost norocul meu, să zic așa”, a arătat Kalas.

Maestrul a arătat că recuperarea sa a durat oficial trei săptămâni, a stat în spital trei săptămâni, iar radiografiile arătau că totul este bine, însă a avut probleme și acasă în cele trei săptămâni de izolare, dar și acum încă transpiră excesiv. El afirmă că suferința pe care o trăiește un om bolnav de coronavirus este cruntă, așa că îi sfătuiește pe toți să nu hulească măștile, ci să le poarte, fiindcă e spre binele lor, iar pericolul este departe de a fi trecut.

“Eu spun la toată lumea: Feriți-vă, oameni buni! Nu merită să treceți prin ce am trecut. Noi am fost printre primii pacienți, dar s-a întâmplat după aceea să vină un val mare, să redirecționeze bolnavii către alte spitale. Puneam întrebări de ce simt asta. Mi se spunea că din ianuarie se lucrează cu acest virus, însă nu se știe nimic. Dar dacă de acesta poți să scapi numai după două săptămâni, e grav. Am văzut oameni cu alte simptome comparativ cu ale mele, eu am fost afectat la plămâni, iar din cauza medicamentelor am avut probleme cu stomacul, am slăbit enorm, am eliminat toate mineralele. Cel mai grav e cel care nu primește aer, când trebuie ajutat cu aparate și tot nu primești aer și nu poți respira, atunci nu mai contează nimic pe lumea aceasta. Ce ar fi dacă am purta măștile și mănușile... Pericolul există și va mai exista”, spune acesta.

Lutierul speră să apară un tratament pentru combaterea noului coronavirus, dar până atunci le spune tuturor că prevenția este vitală.

“Probabil, când se va găsi o soluție pentru acest virus, poate va fi altfel, dar trebuie să vă protejați până atunci, dacă dă Dumnezeu să aveți norocul să nu luați virusul, fiți fericiți. Dar nu vă supărați că trebuie să purtați mască sau să vă spălați pe mâini. Oameni buni, astea sunt pentru voi, nu pentru guvernanți sau preoți! (...) Nu îi condamn pe cei care s-au speriat, bine că s-au speriat și au luat măsuri, eu le-aș spune celor mai încrezuți, care nu cred în acest COVID, să se gândească de două ori că au familii și nu merită să pățească ceva. Când ești tânăr poate ai imunitatea mai bună, dar de ce să îi îmbolnăvești pe cei dragi?

Puneți-vă măștile și dacă doar 20% vă apără, este foarte bine”, a susținut Kalas Csaba.

Lutierul reghinean mai povestește cu mândrie despre instrumentul pe care l-a confecționat și a stat în Muzeul din Cremona.

“Acest instrument semnat de mine a stat în muzeu la Cremona. E fantastic, scrie numele meu în catalog, iar dedesubt scrie România. Doamne, m-am simțit ca și cum aș fi avut toată România în umeri. Pentru mine este o mândrie să văd numele meu înscris sub acest instrument, fiindcă simt că îmi reprezint țara”, a subliniat Kalas Csaba.

Lutierul este nepotul unui violonist de origine cehă, lucrează în atelierul de acasă cu unelte pe care le folosea inclusiv bunicul său atunci când își repara vioara și spune că pasiunea aceasta a început să prindă aripi încă din copilăria sa, când, la vârsta de 14 ani, a confecționat primul căluș.

Până în anul 2011, lutierul a lucrat la fabrica de viori din Reghin, iar apoi a început să lucreze pe cont propriu, reușind să realizeze inclusiv un violoncel de maestru - unicat.

Lutierul ne-a mai spus că participările la expozițiile de la Cremona nu au relevanță neapărat pentru prestigiul său, ci pentru a dovedi familiei sale că poate primi recunoașterea muncii sale, inclusiv în plan internațional. (sursa - agerpres. ro)

 

Lasă un comentariu