Ce sfințenie înțeleaptă pregătește saltul
Și cât de liniștit e cerul și tot mai sus
Mai libere păsări desenează înaltul
Când alături se înalță Iisus.
Fariseii de duzină sunt uimiți și li-e teamă
Să vadă ce nu cred în apus,
Flori gătite-n culori și glasul frunzelor cheamă
Lumea să vadă cum se înalță Iisus.
Dacă dragoste nu-i..., mai nimic nu rămâne
Credința e sfântă, regină ce nu s-a dus
Și Golgota, uimită, o cruce amintire mai pune
În rânduială și drepturi când se înalță Iisus.
Dorința că Înălțarea e speranță și gând
O vom face frumoasă ca vremea ce s-a dus
Să vină și azi, din nou, cu Păstorul cel blând
Din Cerul înalt unde se află Iisus.
