- Interlocutor: SPIRU ȘERBAN CRĂCIUN -
- Pentru cititorii cotidianului “Cuvântul liber”, vă rog o scurtă prezentare.
- Sunt un tânăr agricultor din județul Mureș, respectiv din comuna Sânpetru de Câmpie, am 26 de ani, căsătorit, cu doi copii. Am urmat Școala gimnazială din Sânpetru de Câmpie, în perioada 2000-2008, iar apoi Liceul “Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureș, pe care l-am absolvit în 2012, având profilul Științe sociale - intensiv Istorie. În perioada 2012 - 2016, am urmat cursurile Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, obținând diploma de inginer diplomat în agricultură. În 2018 am absolvit un master în “Agricultură organică”, la USAMV Cluj-Napoca. În prezent, îmi desfășor activitatea în cadrul “I.I. Crăciun Iacob” din Sânpetru de Câmpie, călcând pe urmele bunicului, Laurean, și a tatălui, Iacob. Sunt căsătorit cu Mădălina, care a urmat și ea aceeași universitate clujeană, profil - Protecția mediului și care, în prezent, este secretar la Școala Gimnazială “Sfântu Petru” din Sânpetru de Câmpie, iar împreună avem doi copii: Maria și Spiruțu Șerban Laurean.
- Ce fel de exploatație agricolă dețineți?
- Dețin, împreună cu familia, o exploatație de tip mixt, respectiv cultură mare și zootehnie. Practic, avem în exploatare o suprafață de peste 350 de hectare, unde avem culturi cerealiere: grâu, porumb și floarea soarelui, la care se adaugă plantele de nutreț. În paralel, deținem o fermă zootehnică cu un efectiv de peste 150 de capete vaci pentru carne și metișii acestora din rasa Aberdeen Angus.
- De ce dotări logistice dispuneți și cât de important este pentru un fermier deținerea unui parc de mașini și utilaje agricole?
- Performanța în agricultură cere automat utilaje, tehnologii și forță de muncă calificată, în lipsa acestora, calitatea excepțională a terenului este irelevantă. Dețin un parc de utilaje care satisfac nevoile actuale ale fermei noastre. Utilajele au fost achiziționate prin sistem leasing și credit, în urma programelor de finanțare subvenționate. Folosim o gamă de utilaje de putere medie spre mare, tehnologizarea utilajelor fiind una medie spre clasică, având drept beneficiu costuri mai reduse de achiziție, iar întreținerea fiind mult mai avantajoasă.
- În ultimii ani se înregistrează o criză acută a forței de muncă calificată în agricultură. Cum vă descurcați la acest capitol?
- Tehnologizarea a făcut posibilă înlocuirea parțială a forței de muncă necalificată, într-o perioadă relativ scurtă, de 5-10 ani. Practic, astăzi am eficientizat munca în domeniile vulnerabile, prin transformarea fermei de vaci de lapte în vaci de carne, prin creșterea performanțelor utilajelor achiziționate, dar și prin fidelizarea forței de muncă calificată existentă. Exploatația agricolă s-a creat în jurul familiei: începând cu bunicul, Laurean, apoi continuând cu tata, Iacob (Spiru) și completând tabloul familial cu mine, la care adăugăm colaboratorii fideli și profesioniști, pe care îi considerăm parte din familie.
- În ultima vreme, se discută din ce în ce mai des despre înființarea cooperativelor agricole. Ce părere aveți despre acest fapt?
- Cred că progresul nostru ca fermieri ține de asociere. Înființarea unei cooperative pe diverse sectoare de activitate ar aduce beneficii: am deveni mai puternici din perspectiva financiară, mai vizibili pentru marii retaileri, am asigura un flux continuu de producție și asigurarea de produse, pe tot parcursul anului, am putea achiziționa utilaje, pe care nu ni le permitem în mod individual.
- Ce așteptări aveți din perspectiva subvențiilor? Sunt acestea satisfăcătoare?
-Subvenția este picătura care umple paharul, în sensul cel bun: face posibilă dezvoltarea, face diferența între a face sau nu profit, în acel an, și este sursa financiară care intră în bugetul fermierului, fără să se țină cont de condițiile meteo. Trebuie să înțelegem că subvenția este o componentă financiară care trebuie folosită pentru dezvoltare și investiții, nicidecum cheltuirea ei în scopuri comune. Comparativ cu fermierii din Uniunea Europeană, cuantumul subvențiilor este unul mai mic. Însă, dacă dorim să vedem și partea bună a lucrurilor, până la intrarea în UE nu aveam deloc acest sprijin.
- Cum vedeți viitorul din sectorul zootehnic?
- Cred că zootehnia este cea care dă plus valoare producției vegetale. Este cea care valorifică producția din domeniul vegetal. Datorită zonei geografice în care ne desfășurăm activitatea, respectiv a particularităților acesteia, ne este destul de greu să concurăm cu ferme mari din sudul României, deoarece acestea au costuri mai mici de producție, datorită specificului zonal, avantajului logistic prin vânzarea cerealelor direct în port sau unele având sisteme de irigații. În zona de Câmpie a Transilvaniei, nu există posibilitatea de a iriga terenuri, iar pentru vânzarea produselor, costurile logistice sunt mult mai mari decât în sud. Schimbările climatice își pun amprenta asupra producțiilor pe care le obținem. Dinamica schimbărilor este una rapidă, existând diferențe de la an la an. Zootehnia, însă, poate fi una dintre singurele căi de dezvoltare ale fermelor agricole.
- Sunteți un om tânăr, ce anume v-a determinat să rămâneți să munciți în cadrul unei ferme familiale, în condițiile în care puteați alege un loc de muncă mai comod?
- Sunt copil de țăran și am experimentat partea plăcută a vieții la țară. Pot spune că aici îmi este locul, continuând munca moșilor și strămoșilor mei și având credința că rostul meu este acesta și nu altul. Mi-aș dori ca în acest loc, în acest fel, să creez o lume mai bună și mai frumoasă pentru copiii și nepoții mei.
