* “Făcurăm ceva, Doamne, de nu ne mai iubești? / Noi care-am stat de veghe poruncilor cerești / Ce ni le-ai dat, Mărite, cu-a Ta înțelepciune / Să le-mplinim cât sta-vom aici, în astă lume?
Mereu avut-am gânduri la Tine înălțate / În rugi fierbinți, smerite, în toate-a noastre fapte, / Cu noi ai fost la bine și la greu /
Sortindu-ne destinul, grijându-ne mereu.
Când am uitat de Tine aminte ne-ai adus / Și ne-ai trimis însemne cu tâlcul lor ascuns, / Să nu greșim cărarea spre Tine îndreptată, / Curați să fim la suflet și-n creștinească faptă.
De-un timp încoace însă, de Iude lume-ai plină, / De farisei ce-și poartă păcatul în lumină, / De hulpavi ce raiul și-l fac pe-acest pământ / Răsplată întinată la mincinos cuvânt”.
***
* “Nu-s deajunse semne pe care Tu le-ai dat, / Cel rău e musai de tăiat / Ca să oprești potopul de necurate fapte / Ce se-nmiesc în ceia cu sufletele sparte.
Ne merităm ursita și vremea cea de plâns, / Că doar cu vrerea noastră aicea am ajuns / Uitând de cele Sfinte, de bună rânduială / Ce-au fost cândva la oameni virtutea cea de fală.
Bisericile-s pline, dar sufletele-s goale, / În rugile-nălțate e searbăd gândul care / Curat și-n umilință la Tine vrea s-a ajungă / Învrednicit în slavă și pocăit în rugă.
Ne dă durere, Doamne, că multă merităm / Să ne spălăm rușinea ce tot o mestecăm, / Și-n gânduri primenite, smerite, urcătoare / La tine preamărite să regăsi iertare”.
P.S. Darwin, biolog evoluționist, cu teoria maimuței: “În cele mai extreme clipe de îndoială, niciodată nu am fost ateu, în sensul că aș fi tăgăduit existența unui Dumnezeu”. Când e vorba de părerea că lumea ar fi rezultatul “Întâmplării”, el respinge cu hotărâre aceasta și adaugă: “Că la întrebarea dacă există sau nu un Creator sau un Conducător al universului, cele mai mare spirite ce au trăit vreodată, au răspuns afirmativ”. (Citat după “Religia omului de știință” de Toma Chricuță, București, 1910, pag, 56).
