Din dragoste pentru satul copilăriei mele și la ultima solicitare a tatălui meu înainte de plecarea la cele veșnice, de a avea în activitatea mea protejarea satului său natal Vaidacuta, care era pe cale de a fi desființat datorită schimbării vieții sociale a oamenilor. În acest context, după ce m-am pensionat, am început să caut rezolvarea economică în noile condiții de desființare a ceapeurilor și revenirea la proprietatea particulară asupra terenurilor agricole. Satul fiind părăsit de oameni, terenul agricol a rămas nelucrat și s-a înierbat natural, transformându-se în pășune nentilizată. În fapt, terenul agricol primit în proprietate, sub forma titlului de proprietate, nu aducea niciun fel de beneficiu financiar pentru foștii locuitori ai satului Vaidacuta. Având unele informații despre agricultura din U.E., și România fiind acceptată de a face parte din U.E., în anul 2007 am luat hotărârea de a înființa o cooperativă agricolă conform legislației noi apărute în acest sens. Astfel, am luat legătura cu persoane care aveau originea în satul Vaidacuta, bănuind că și în România se va introduce subvenția de susținere a activității în agricultură, odată cu intrarea în U.E. și le-am propus să înființăm o cooperativă agricolă care să exploateze terenul agricol din extravilanul satului Vaidacuta și să se obțină venituri financiare de către proprietarii de teren agricol.
La adunarea convocată de persoana mea, am participat aproximativ 20 de persoane, dar pentru înființarea cooperativei la notar s-au oferit să se prezinte la o anumită dată și, așa, doar 10 persoane care au devenit membri fondatori, iar celelalte persoane se vor putea înscrie printr-un “Act adițional”. Totodată, s-a discutat ca să se poată înscrie în cooperativă și alți cetățeni care au teren în extravilanul satului Vaidacuta, dacă vor dori. Astfel, am reușit să înființăm prima cooperativă agricolă din județul Mureș în ianuarie 2006. După înființarea cooperativei am colindat toate satele unde au imigrat sătenii satului Vaidacuta pentru a întocmi “contracte de agendă”, arătând totodată oamenilor să se înscrie să obțină “Rentă viageră” după arendarea terenului. Am ajuns să întocmesc contracte de arendă în număr de 132, cu o suprafață totală de aproape 400 ha teren agricol. Primele subvenții primite de la APIA le-am folosit pentru dotarea cooperativei cu setul de mașini pentru exploatarea pășunilor, fără ca, cooperativa să închirieze utilaje străine.
După înregistrare la notar, a primei cooperativei agricole din județ cu denumirea de “Fântâna Voievodului”, toți membrii fondatori, în număr de 10, ne-am angajat că vom participa cu toată puterea pentru exploatarea terenului agricol din satul Vaidacuta. După un timp, am constatat că am rămas singur pentru a contribui la munca de jos, fiecare căutând să își găsească scuze pentru neparticipare la exploatarea terenului agricol. Rămânând singur, am început să merg prin satele și orașele de pe râurile Mureș și Târnave, unde erau mutați oameni din satul Vaidacuta și am realizat un număr de 132 “Contracte de arendă” cu o suprafață totală de aproximativ 400 ha. Un ultim argument în discuția cu cetățenii, am promis că dacă cooperativa va rezista financiar, să poată să se înscrie și ei în cooperativă dacă vor voi. Pentru aceste plimbări pe sate, am folosit, pentru plata biletelor de transport, banii din bugetul familiei mele. Totodată, le-am arătat tuturor cum să-și întocmească dosarul pentru a primi și “Renta Viageră” conform contractului de arendă.
Pe lângă întocmirea diferitelor acte și rapoarte către primăria Suplac și către APIA, după primirea subvenției de la APIA am cumpărat cu banii respectiv primele mașini agricole și tractorul, necesare pentru setul de mașini în exploatarea pășunilor și fânețelor. Aceste mașini le-am cumpărat de la “second hand”, cât permitea bugetul cooperativei, așa că am lucrat singur la repararea lor, precum și la efectuarea lucrărilor agricole, unde am realizat, în 2011 aproximativ 950 baloți cilindrici fân, cu o greutate medie de aproximativ 220 kg/balot și aproximativ 5.000 baloți paralelipipedici fân, cu o greutate de aproximativ 20 kg/balot. După destituirea mea, 14 septembrie 2011, noua conducere nu a înregistrat în contabilitate aceste realizări, iar peste iarnă cei care conduceau au vândut fânul și au băgat banii în propriul buzunar.
Destituirea mea din funcția de administrator s-a produs în 14 septembrie 2011, din următoarele motive:
- să nu mi se plătească o sumă oarecare, promisă verbal, pentru activitatea depusă timp de 6 (șase) ani în cooperativă, ținând cont faptul că nu mi-am trecut cu salar pe stat de plată. Cine lucrează fără plată?
- nu mi s-a plătit chiria pentru sediu 6 (șase) ani.
- nu au vrut să-mi decontez 5.000 lei pe care i-am depus din bugetul personal, cu bani împrumutați din bancă, în luna august 2011, care au fost înregistrați în contabilitate și pe care i-am folosit pentru efectuarea lucrărilor de curățare a terenurilor și pentru recoltarea și depozitarea fânului.
- nu mai voiau să se înscrie și alți membri în cooperativă pentru care trebuia să fie întocmit un act adițional cu celelale 10 persoane care au contribuit cu bani la înființare și pentru care trebuia să se voteze. Referitor la acest lucru, am fost total surprins că au refuzat să-și primească în cooperativă, fiii lor, frații lor, verii lor, să nu mai pomenesc de faptul că nu au vrut să primească și alți cetățeni din Vaidacuta, care și-au arendat pământul în cooperativă. Am propus ca și cei 2 salariați să devină membri ai cooperativei, acest lucru le-ar fi întărit responsabilitatea.
În anul 2011 aveam de primit de la APIA o sumă de aproximativ 90.000 euro conform actelor și eu am propus ca să achiziționăm vite din rasa de carne Angus, iar societatea vânzătoare ne asigura și preluarea vițeilor la un preț de 3 euro/kg în viu. Ceilalți membri fondatori nu au fost de acord cu achiziția vitelor de carne și au cumpărat oi după destituirea mea, iar finanțele rămase, o bună parte din ele, le-au risipit printre degete, bucurându-se cu un mizilic.
După destituirea mea, le-am solicitat să-mi recuperez o parte, cel puțin, din sumele datorată de cooperativă față de mine. Surpriză mare, nici nu voiau să audă, așa că m-am hotărât să-mi recuperez acele finanțe cu ajutorul justiției.
În acel moment, în anul 2015, după 4 ani de la destituire, au inventat un control contabil prin care pretind niște sume astronomice, că le-am decontat nejustificat și ilegal, dar în foile așa-zis justificative sunt prezentate o sumedenie de bilete de transport cu autobuzele prin județ, prin care eu m-am deplasat pentru încheierea contractelor de arendă, m-am mai deplasat de nenumărate ori la primăria Suplac, precum și la APIA Târnăveni. Nu cumva ei consideră că eu m-am teleportat și vor să fie imputate. Îmi impută piesele de schimb cu care am reparat mașinile agricole, care erau cumpărate de la second-hand. Culmea, îmi impută sumele cu care am cumpărat motocositoarea folosită la cosit, porțiunile în pantă, precum și hidroforul cu care cooperative adapă oile. De curiozitate, am adunat sumele imputate și am descoperit că suma totală cerută este mai mare față de obiectivele înscrise cu 90.000 lei. Dar, că există un dar foarte rușinos, titlul tabelului este următorul “Tabel cu bonuri predate și nedecontate”. Acest lucru înseamnă în limba română că bonurile predate trebuie să mi se deconteze mie, nu să-mi fie imputate, deci cei care au întocmit acel proces verbal sunt neșcoliți și trebuie să fie alfabetizați împreună cu contabila și cu sfătuitori rechini.
Le aduc, totuși, aminte celor din cooperativă faptul că “expertiza contabilă” solicitată de instanța judecătorească a constatat faptul că toate operațiile contabile ale cooperativei, pe timpul administrării mele, au fost efectuate conform legii.
Cu toate aceste adevăruri prezentate și cu faptul că prima instanță judecătorească mi-a dat o sentință favorabilă, au făcut în permanență recurs, purtându-mă la tribunale din 2015 - până în prezent.
Comportamentul disprețuitor și mincinos, înjositor, practicat de acei membri fondatori, l-au folosit și față de ceilalți cetățeni originari din satul Vaidacuta, fapt care a dus la înființarea unei noi cooperative agricole de către cetățeni originari din sat. Pe deasupra, a venit o societate germană, care a atribuit la contractele de arendă o sumă mai favorabilă și, astfel, cooperativa înființată de mine, de la o suprafață de 400 ha mai exploatează eventual un sfert din ea. Disprețul arătat de membrii fondatori ai cooperativei față de proprietarii de teren se răzbună prin faptul că ei primeau de la APIA peste 400 euro/ha, iar la cetățeni plăteau arenda cu 300 lei/ha, fără să mai fie socotite sumele obținute din vânzarea mieilor anual.
În încheiere, aș dori să le fac publice membrilor fondatori sumele pe care le-au pierdut prin îndepărtarea mea de la administrație. Dacă administram eu cooperativa, în 2-3 ani aș fi populat terenul de 400 ha, cu 400 vite de carne Angus. S-ar fi obținut următoarele sume pe ha: 400 euro/ha teren; 300 euro/cap bovină 1.000 euro/vițel. Total aproximativ 1.700 euro/ha înmulțit cu 400 ha se obține o sumă de peste 500.000 euro/an.
Cea mai mare pierdere pentru sătenii satului Vaidacuta este faptul că datorită membrilor fondatori ai cooperativei, care erau și membrii composesoratului constituit la indicația mea, nu au avut răbdare și înțelegere asupra unor fapte abuzive petrecute cu actele justificative. Au forțat nota și au acționat primăria Suplac în judecată pentru neacordarea proprietății pădurii și pășunii composesoratului, precum și a refacerii C.F.7 lipsă din arhivă. Numai în genunchi nu m-am postat și i-am rugat să nu facă acele acțiuni în justiție, că nu au cunoștințele necesare, să facă bine să aștepte până primim bani de la APIA și să angajăm un avocat care se pricepe să aducă probe justificative. Așa că, s-a pierdut proprietatea asupra 52 ha pădure din Bia și aproximativ 100 ha de pășune din Bia, din Dos, din Chicui; și de la marginea satului, după care se pierd anual subvențiile APIA în valoare de 400 euro/ha înmulțit cu 100 ha rezultă o sumă totală de 40.000 (patruzeci de mii) euro în fiecare an.
Vă doresc succes în activitatea dorită de voi.
N.R. Răspunderea pentru conținutul articolului revine autorului (art. 206 C.P).
