În calendarul popular, Sărbătoarea Grâului este prezentă în ziua de prăznuire a Sfântului Vartolomeu, în data de 11 iunie.
Sfântul Vartolomeu a fost unul dintre cei doisprezece ucenici ai lui Hristos. El a vestit Evanghelia în Arabia, Persia, India și Armenia. Din porunca fratelui împăratului armean, Astiagis, sfântului i s-a tăiat capul. Creștinii au luat trupul sfântului și l-au îngropat cu cinste într-un sicriu de plumb. Pentru că la moaștele lui se săvârșeau multe minuni, păgânii au luat sicriul și l-au aruncat în mare, dar apa mării l-a purtat până în Insula Lipara, unde Episcopul Agathon, după o descoperire făcută în vis, a mers și l-a întâmpinat la marginea mării, apoi l-a luat și l-a înmormântat cu cinste în biserică. După un timp, moaștele au ajuns la Benevento, iar de acolo, la Roma.
Țăranii credeau că Sfântul Vartolomeu bagă bob spicului de grâu, îl împârguiește și îi grăbește coacerea. Ca personificare a zilei ce-i poartă numele, Vartolomeul Grâului îi pedepsea pe cei care îi nesocoteau ziua: bătea piatra, stârnea furtunile și vijeliile (Banat, Oltenia, Muntenia, sudul Transilvaniei).
De aceea, bunicii noștri nu munceau, iar prin multe zone ale țării nu se muncește nici în prezent. Țăranii se fereau de tot ceea ce putea amenința recolta. Femeile nu torceau, ca să nu vină furtuna, iar bărbații încetau orice activitate, ca nu cumva grâul să dea înapoi, să nu mai crească.
În această zi, țăranii mergeau cu grâul la biserică, pentru a fi binecuvântat.
Din acest grâu se făcea pâinea, dar ei hrăneau cu el și animalele și păsările, pentru a fi ferite de boli. Cei mai săraci din sat păstrau grâul pentru sărbători.
Mulți cred și acum că pe bobul de grâu se vede chipul lui Hristos. Pâinea era considerată “fața lui Hristos”, iar cine o călca în picioare săvârșea un mare păcat. Țăranii mai știau un lucru: din grâu se face pâinea, iar din pâine se preface Trupul lui Hristos în Liturghie. (sursa și foto - crestinortodox.ro)
