“Nimeni nu poate fi stăpânul unei după-amiezi în care ploaia bate în geam, nici al seninătății pe care un copil adormit o împrăștie în jurul său, nici al momentului magic când valurile se sparg în stânci. Nimeni nu poate să dețină ceea ce e mai frumos pe pământ, însă putem să cunoaștem și să iubim. Prin aceste două căi, Dumnezeu li se arată oamenilor. Nu suntem stăpânii soarelui, nici ai după-amiezii, nici ai valurilor și nici măcar ai viziunii lui Dumnezeu, pentru că nu putem să ne posedăm pe noi înșine”.
Paulo Coelho (1947 -), scriitor brazilian. Cărțile lui au fost publicate în 150 de țări și traduse în 67 de limbi. În societatea contemporană, operele lui se socot clasice. Ideile de bază sunt drama și psihologia. În anul 2003, lucrarea lui cea mai bună, “ALCHIMISTUL”, a fost pe locul șase în lume, ca vânzări, cu un tiraj de 35 de milioane de exemplare. Această carte i-a adus și un record Guines pentru cea mai tradusă carte (67 de limbi). Este fondatorul unui institut care-i poartă numele și care se ocupă cu ajutoare pentru copii și bătrânii din păturile defavorizate ale societății.
***
“Unde ard lămpi sunt pete de untdelemn, unde ard lumânări sunt pete de ceară; Numai luminile cerești lucesc curat și fără a murdări”.
Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), a fost un poet german, ilustru gânditor și om de știință, una din cele mai de seamă personalități ale culturii universale. A primit o cultură religioasă luterană, care includea lecturi din Biblie și participare la slujbele duminicale. A studiat desenul, muzica, (pianul, violoncelul), scrima, călăria, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). Ultimele lui cuvinte au fost: “Mai multă lumină”
***
“Trebuie să ne golim de prea plinul eu, ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu, care a făcut totul din nimic, dar acest nimic este pretutindeni”.
Paul Valery (1871-1945), scriitor francez, autor de poeme și eseuri, reprezentant al simbolismului tardiv în literatura franceză. După 1892 se stabilește la Paris, unde în fiecare dimineață face însemnări în caietele sale, care vor fi publicate, după moartea sa, în 29 de volume, cuprinzând reflecții, eseuri, anecdote, aforisme, desene, cu tematică foarte variată, de la modele fizico-matematice la comentarii asupra vieții interioare, emoțiilor resimțite, proceselor de conștiință sau stărilor de vis. A fost redactor cultural în ministerul de război. În anul 1925 este ales membru al “Academiei Franceze”. În scrierile sale teoretice, pornește de la ideea unei realități autonome a limbajului literar, se confruntă cu problema conștiinței artistice și își mărturisește îngrijorarea cu privire la perenitatea civilizației, viitorul libertății spirituale și retroacțiunea progresului asupra omului.
***
“Totul poartă urmele providenței divine. Toate faptele își au originea de la Providență”.
Marc Aureliu (121-180), împărat roman din dinastia Antoninilor, între anii 161-180 d.Hr., și filosof stoic. În politica internă, a condus afacerile interne în strânsă colaborare cu Senatul și a inițiat o serie de reforme în problemele administrative și de drept, a construit școli, spitale, orfelinate. Domnia lui a fost marcată de aspre persecuții împotriva creștinilor, cum a fost cea din 177, de la Lugdunum (Lyon). Încă din tinerețe a primit o educație aleasă și solidă în retorica greacă și latină, prin instructorii săi Herodot Atticus și Marcus Cornelius. Are o singură lucrare în limba greacă, cu un conținut moral, o filosofie practică pentru viața de zi cu zi. Concepția lui este că o viață morală după legile naturii poate realiza liniștea interioară, mărinimia și perfecțiunea. Printre citatele celebre se numără și: “Dacă un om ți-a greșit cu ceva, gândește-te ce reprezentare are el asupra binelui și asupra răului pentru a comite acea greașeală”.
P.S. Lavoisier (1743-1796) învățat chimist francez: “Odată cu lumina, Dumnezeu revarsă asupra pământului și principiul vieții, simțirii și cugetării”.
