Un moșneag cuminte și cu multă minte, locuitor al Rășinarilor Mărginimii Sibiului, îmi povestea că își amintește cum, copil fiind, tare mult îi admira pe colegii săi de școală și de joacă, ai căror părinți, bunici și străbunici erau mai sărăcuți și mai puțin știutori de carte, dar care mereu își îndemnau urmașii să fie harnici la învățătură și cuminți în ascultarea sfaturilor dascălilor școlilor și preoților bisericilor mândrului sat de munte. Iar ca dovadă că pruncii rășinărenilor respectau acea strămoșească rugăminte-poruncită, Baciu' Toader prinde a-mi povesti una dintre vechile și plăcutele sale amintiri. Ia ascultați-o și dumneavoastră: “De cum se intra în postul sfintelor sărbători creștine ale primăverii: Buna-Vestire, Floriile, Învierea Domnului și Paștile, draga noastră dăscăliță ne punea pe fiecare copil să învățăm, pe de rost, o poezie din scrierile poetului Octavian Goga, fiu de frunte al satului. La fel ca și filozoful Emil Cioran. Așdar, aveam de învățat, cu toții, la un loc, 25 de poezii. Apoi, după o vreme, doamna învățătoare ne asculta, recitând, unul câte unul, de față cu toți cei ai clasei, alegând câte-o strofă-două din fiecare poezie, pentru a pregăti serbarea școlară dedicată cinstirii zilei de naștere a consăteanului nostru drag. Iar acea zi de sărbătoare a poeziei și a primăverii cădea în ziua de 1 aprilie a fiecărui an. Atunci, curtea mândrei noastre școli, pe care Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, a înzestrat-o cu hramul de cinstire al “Bunei-Vestiri”, era neîncăpătoare pentru mulțimea doritorilor de a ne vedea îmbrăcați în haine românești, recitând și fredonând poezii, acompaniați de cel mai vestit diplaș al Prisloplui. Un cătun situat la doar o palmă de loc de Rășinari. Așa se face că în 1935, atunci când poetul nostru drag avea vârsta de 54 de ani și locuia la București, eu am reușit să învăț și să pricep nu numai poezia care îmi revenea de recitat, dar și cele ale colegelor și colegilor de clasă. Și cu toate că am trecut pragul a 92 de ani de viață, pe unele dintre ele încă le mai țin minte și acum”.
Și nu mică îmi fu mirarea că atunci când am dat să plec și să ne luăm rămas bun unul de la altul, să îl văd pe Moș'Toader că își coboară privirea peste filele îngălbenite ale unui caiet cu pătrățele din clasa a 4-a, cu scrisul stângaci al creionul chimic, prinzând a-mi recita, cu glas domol și puțin răgușit: “E primăvară pe câmpie/ Și 'n ochiul vostru-i primăvară Și nimeni truda nu v'alină,/ Doar' unul cerului părinte,/ De sus, pe frunte vă așază/ Cununa razelor lui sfinte.3334e
Urându-i să aibă parte, în continuare, de sănătate și de multă minte limpede, precum cea de acum, de 92 de primăveri, l-am rugat să îmi dicteze titlul poeziei din care mi-a recitat un mic fragment, după care am notat: “Plugarii”.
Notă: Trebuie să vă mai spun, în scris, de bună seamă, că în aceste împrejurări vitrege pentru întreaga omenire, miercuri, 1 aprilie 2020, cei mai în vârstă rășinăreni au cinstit, cum s-au priceput ei mai bine, memoria lui Octavian Goga, la împlinirea a 139 de ani de la nașterea acestuia, aprinzând, în casele lor, feștilele candelelor de lângă portretul chipului său, iar preoții celor trei multiseculare biserici au făcut să se audă dangatul clopotelor peste multele sate și cătune ale Mărginimii Sibiului.
