În cursul acestei săptămâni, am fost contactat telefonic de o cunoștință, care, îmi relata, contrariată, cum că nu sunt respectate regulile impuse, de distanțare fizică, purtarea măștilor de protecție, dezinfecția mâinilor și altele. Legea este făcută pentru toată lumea, indiferent de categoria socială din care face parte, fiecare. În același timp, m-a întrebat dacă sunt de acord cu măsurile care au fost impuse. Evident, ca o părere personală, pot fi de acord cu unele dintre ele. Multe reguli sunt impuse inutil. Bineînțeles, în această privință părerile sunt împărțite. Dar, indiferent de opinia unuia sau altuia, regulile stabilite trebuie respectate, fie că ele convin, fie că nu. Dar pentru ca fiecare să înțeleagă ce se întâmplă, cel puțin la noi, din luna martie și până în prezent, este bine de știut că virusul Covid-19 se transmite pe calea aerului prin așa-numitele “picături ale lui Flügge”, pe calea aerului, de la om la om și prin obiecte contaminate. Ca să evităm confuziile, redăm ce ne spune “Wikiperia” despre acest lucru: “Picăturile lui Flügge” (în engleză Flügge's droplets, franceză gouttelettes de Flügge) sunt picături de secreție nazofaringiană, ce conțin germeni patogeni expulzate în aer prin tuse, strănut, conversație, care se reduc dimensional prin evaporare la nucleosoli (engleză droplet nuclei) - particule foarte mici (1-10 µm în diametru), uscate, și pot rămâne în aer pentru perioade lungi de timp, contribuind astfel la transmiterea unor boli infecțioase de la un individ la altul prin intermediul aerului. Boli transmise: meningita bacteriană, varicela, gripa, coronavirus, guturaiul (răceala comună), faringitele streptococice, tuberculoza, oreionul, rubeola, rujeola, tusea convulsivă. Picăturile Flügge au fost astfel denumite după Carl Georg Friedrich Wilhelm Flügge (1847-1923), bacteriolog și igienist german.
Regulile nu au fost stabilite întâmplător. Aceste picături sunt eliberate în aer la distantă de circa 0,5 metri în timpul vorbirii, iar în cazul unui strănut sau tuse, distanța ajunge la peste 3 metri. Distanțarea fizică între persoane, la 1,5 - 2 metri, ne ferește de posibilitatea contaminării, la fel și purtarea măștilor faciale. Dezinfecția suprafețelor, a obiectelor, a mâinilor țin de igiena personală și colectivă, și acestea ar trebui impuse și respectate de toată populația, chiar și după ce se va ieși din “starea de alertă”, iar restricțiile de până acum vor fi mai relaxate. Să mai adăugăm și un fapt, mai degrabă prostesc, prin introducerea în învățământ a “educației sexuale” a copiilor. Inițiatorii acestei legi pentru învățămând dovedesc mai degrabă că aparțin unui grup de obsedați sexuali. Un copil care frecventează școala va fi mult mai util pentru societate dacă în loc să fie calificat în sexologie, să aibă însușite regulile de igienă personală și colectivă. Cu toate că, inițial, nu am dorit să abordez această temă, un fapt petrecut sub ochii mei, la hipermarketul Kaufland, m-a determinat să revin asupra deciziei mele. Acest hipermarket, ca multe altele, are stabilite niște reguli, impuse de Ministerul Sănătății, și ele trebuie respectate, altfel, ei riscă amenzi foarte mari. Așa încât, la intrare, fiecare cumpărător este termoscanat. La intrare se află materialul dezinfectant lichid pentru mâini, iar purtarea măștii, în interior, este obligatorie. La fel și distanțarea fizică între cumpărători, iar la liniile de casă sunt marcate distanțele la care să se așeze cumpărătorii. Aici s-a aflat și scena la care voi face referire, petrecută în după-amiaza zilei de 9 iunie a.c., o secvență parcă ruptă dintr-o comedie. La una dintre liniile de casă s-a format o coloană mai lungă, dar cumpărătorii stăteau distanțați la rând. În spatele unei persoane mai în vârstă, cu părul cărunt, trecută de 60 de ani, se așează un grup de trei persoane, două femei și un bărbat, cu vârste în jur de 50 de ani. O femeie, blondă, alta, brunetă. Amândouă, mai degrabă late decât înalte. Bărbatul, ceva mai răsărit, destul de corpolent și el. Toate aceste trei persoane erau preocupate, aparent, de gestionarea căruciorului, încărcat pe jumătate de cumpărături. Femeia brunetă nu are astâmpăr, se duce în fața căruciorului și îl împinge din spate pe vârstnicul cumpărător. Dar acesta, respectând în continuare distanța față de cel din față, o înfurie pe brunetă și începe să comenteze: “Ua, uite și la bătrânul ăsta. Stă înțepenit! Ăsta cred că a adormit în picioare! E culmea! Nu se mișcă din loc. Am zis, a adormit! Le e frică la ăștia! Uite la ei, cu toții au mască pe față și stau la un kilometru unul față de altul. Le e frică! Ăștia-s nebuni!”. Celelalte două persoane nu comentează, dar râd împreună cu bruneta. Se ajunge la linia de bandă. Bruneta se cațără realmente pe bărbat. Se grăbea să-și ia un despărțitor de bandă. Nimeni nu-i face observație. Înainte de a ajunge la casă, bărbatul își trage puțin pantalonii în sus, iar bruneta, din nou, pufnind în râs: “Ia uite la el! Își trage pantalonii. Te pomenești că și-i dă jos, aici. Ia uite! Ăsta iar a adormit”. Ajuns la casă, bărbatul se întoarce către brunetă și-i răspunde, pe limba ei, spre stupoarea femeii, care credea, probabil, că n-a înțeles ce spusese ea în spatele lui: “Tu, femeie. Ești grav bolnavă. Tratează-te”. Cert este un lucru: chiar dacă ar sta claie grămadă, unul peste altul, nimeni nu ajunge mai repede la caserie. Doar mai aproape, ca distanță, și produc o impresie de comportament sub orice critică.
