“CINE ESTE SINGUR ȘI CADE FĂRĂ SĂ AIBĂ PE ALTUL CARE SĂ-L RIDICE!”

Se știe deja că relația maritală vine la pachet cu o serie de beneficii pentru sănătate, cel puțin în cazul în care aceasta este una funcțională. Studii mai recente au arătat însă că sănătatea fizică și mintală (robustă ori, dimpotrivă, precară) a unui partener “se transmite” și celuilalt. Astfel, un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Arizona a arătat că, pe măsură ce cuplurile îmbătrânesc, sănătatea unuia dintre soți devine indicator bun al calității vieții celuilalt. Această legătură persistă chiar și după moartea unuia dintre soți, după cum a descoperit un studiu din 2015. “Oamenii de care ne pasă continuă să ne influențeze calitatea vieții chiar și după ce dispar. Am constatat că nivelul calității vieții unei persoane este la fel de intim legat și dependent de calitatea vieții anterioare a soțului decedat, așa cum se întâmpla atunci când își putea vedea partenerul în fiecare zi”, a explicat Kyle Bourassa, coordonatorul studiului.

sursa: semneletimpului.ro

 

“AICI E ÎNȚELEPCIUNEA”

Cei mai mulți nu își pot imagina o lume fără numere. Oamenii spun “am trei copii” sau “am nevoie de opt ouă pentru această rețetă”. De aceea, este remarcabil că există culturi care nu folosesc numere. Sunt numite anumerice. Printre aceste culturi se numără unele triburi din Amazonia. Acești oameni desemnează cantitățile cu termeni cum ar fi “câteva” sau “puține”. Când cercetătorii au studiat triburile anumerice, adulții acestor triburi se chinuiau să țină socoteala nucilor scoase dintr-o cutie. Acest lucru s-a întâmplat chiar și atunci când experimentul includea numai patru nuci. Altminteri, persoanele anumerice sunt la fel de inteligente ca restul oamenilor.

Interesant este faptul că toate ființele umane se nasc anumerice. Este nevoie de o întreagă societate - familie, sistem de educație și semeni - pentru a învăța o persoană să înțeleagă lumea complexă a numerelor.

 

“PUIULE, ACESTA E DARUL MEU PENTRU TINE!”

Era odată un băiețel, care cât mergea și stătea la școală, își ținea mereu pumnul de la mâna stângă închis. Când îl asculta învățătoarea, se ridica și răspundea ținându-și pumnul strâns, scria cu dreapta, iar pumnul de la mâna stângă tot bine închis și-l ținea.

Într-o zi, și pentru a face pe plac celorlalți elevi, învățătoarea îl întrebă de ce stă astfel.

Băiețelul nu voia să răspundă, dar la insistențele învățătoarei și mai ales pentru a-și mulțumi colegii de clasă, se hotărî să-și dezvăluie secretul:

“În fiecare dimineață, când plec la școală, mama îmi dă în palma stângă un sărut, iar apoi, închizându-mi mâna, îmi spune zâmbind: “Puiule, acesta e darul meu pentru tine!” De aceea țin mereu pumnul închis, înăuntru se află sărutul mamei mele!”.

 

“UNDE ESTE SAREA PE CARE TREBUIA SĂ O ADUCI ACASĂ?”

Într-o zi caldă de vară, un măgar mergea pe câmp. Animalul era foarte obosit, deoarece căra saci grei cu sare în spinare și dorea să se odihnească puțin. Fără să stea prea mult pe gânduri, măgarul se îndrepta spre râu și intră în apă. Cât timp stătea în apa râului, simțea că povara din spatele său devine tot mai ușoară.

“Povara a devenit mult mai ușoară acum, așa că, pot să îmi continui drumul”, și-a spus măgarul.

Doar că atunci când măgarul a ajuns la casa stăpânului său, acesta s-a înfuriat.

“Unde este sarea pe care trebuia să o aduci acasă?”, întrebă supărat stăpânul.

“Iartă-mă stăpâne, dar sarea s-a topit în apa râului”, a răspuns măgarul.

Ca să îi dea o lecție, a doua zi, stăpânul încărcă sacii măgarului cu bumbac. Odată ce măgarul a ajuns la râu, a intrat în apă pentru a se răcori. Și ce să vezi? Povara sa a devenit și mai grea, de data aceasta. Bumbacul a absorbit apa și a devenit greu ca bolovanii.

Atunci, măgarul a pornit spre casa stăpânului său, nevoit ca în ziua aceea toridă de vară să care o povară și mai grea.

 

Lasă un comentariu