De asemenea, ne mai putem întreba, dacă această instituție mondială a sănătăți - OMS, a tergiversat în mod deliberat declararea acestei pandemii, sau din alte rațiuni oculte, în conivență și complicitate cu cei care se fac responsabili de acest eveniment cu consecințe catastrofale, pe fondul unor scopuri ce conduc la alte ipoteze de factură ocultă și conspiraționistă. Și întrebările ar putea continua, pe fondul “firesc” al stării de fapt, dar deocamdată mă opresc la acestea, situându-mă, așa cum am mai menționat, doar la nivelul ipotezelor și interogațiilor cu acest caracter ipotetic. Faptul că regimul politic de la Beijing refuză ancheta la nivelul acestor laboratoare, coroborat cu tergiversarea anunțării apariției virusului, la sfârșitul lui noiembrie, fiind anunțată apariția sa la OMS cu mult mai târziu, pe data de 26 ianuarie, se pot constitui în argumente viabile în adoptarea unor asemenea atitudini incriminatorii față de regimul politic chinez. Așa cum susțin reprezentanții de la vârful administrației americane, Președintele SUA și Secretarul de Stat, Mike Pompeo, într-un interviu televizat, conducerea Chinei nu este străină de apariția acestui virus și nici de scopul urmărit prin lansarea și răspândirea acestui virus prin intermediul zborurilor aeriene către SUA și alte țări din Europa, scopul fiind atins prin efectele jocului de șah sau de pocher și nu de damă (afirmația îi aparține președintelui Donald Trump), produse la scară mondială.
Care vor fi consecințele acestei pandemii, și cum se va soluționa această criză politică declanșată prin incriminarea și responsabilizarea Chinei, sunt aspecte care deocamdată mă depășesc, așa că nu voi insista asupra acestor aspecte, menționez doar că, cu ele ne vom confrunta într-un viitor cât mai apropiat, primele semne fiind vizibile în mișcarea antirasistă, care în fond este o mișcare împotriva segregației și inegalităților sociale, între cei care sunt lipsiți de mijloacele necesare de subzistență, care intră în categoria precariatului (cf. Noam Chomski, în studiul sociologic Cine conduce lumea?) și cei puțini, care într-o proporție de doar 1% dintre cei mai înstăriți oameni ai planetei, cei care aparțin plutonomiei (sub aspectul stratificării și polarizării sociale, după același autor citat), dețin o avere mai mare decât jumătate din averea înregistrată la nivel global (referința este făcută la nivelul anului 2016), scrie “The Independent”, pandemia modificând aceste date în favoarea celor bogați, crescând numărul șomerilor și al celor aflați într-o sărăcie cronică, adică a celor ce aparțin precariatului.
Dacă e să ne referim la cel mai afectat stat al lumii din cauza pandemiei, atunci trebuie spus că în SUA, în prezent, există peste 40 milioane de șomeri, cei mai mulți aparținând etniilor afro-asiatice. O asemenea frustrare globalizată, alături de inegalitatea și polarizarea socială, tot mai accentuată, a condus și întreține, în același timp, mișcările antirasiste și antisărăcie din SUA și Europa, demonstrând că inegalitatea socială a atins punctul paroxistic care nu mai poate fi suportat, asemenea acestui regim politic, tot mai mult afectat de aceste inegalități sociale, promovate de neoliberalismul american și de acele ideologii bazate în exclusivitate pe pragmatism. Se pare că, asemenea conspirații oculte, și de data aceasta au aplicat acel principiu machiavelic arhicunoscut, numai că acum nu știm cu certitudine cine a conceput aceste mijloace perfide și nici cui îi aparține acest scop inuman, și nici dacă a fost premeditat. Răspunsul se află cu certitudine în această intenție și în acest scop, întrucât, așa după cum se pare, COVID-19 are pusă asupra lui amprenta geniului distrugător uman, nefiind nici pe departe un produs doar al neglijenței umane! Deocamdată, marile puteri se simt neputincioase în fața acestei vietăți nevăzute și necruțătoare, care au decimat, într-un mod necruțător și agresiv, sute de mii de vieți umane nevinovate, din aproape toate țările lumii, indiferent de potențialul economic și militar, sau de rangul social al celor răpuși, registrul victimelor fiind foarte eterogen, din toate perspectivele.
În asemenea condiții, tabla de șah, cu acele piese alb și negru, și cu pătratele care se constituie drept spațiu de joc, dacă îmi este permisă o asemenea analogie, va deveni chiar mediul în care supraviețuim și conviețuim, care în asemenea condiții de criză, impune noi strategii și scheme ale jocului, asociate cu noi mișcări, deprinderi și abilități, superioare adversarului, în vederea învingerii acestuia. În aceste condiții de criză ar trebui să învățăm un nou joc al șahului, pe care din rațiuni analogice l-am denumit Șahul pandemic COVID-19, adică șahul în situație de criză epidemiologică, diferit de jocul alternativ regăsit în alte crize și în mod evident, de jocul de șah propriu-zis, ca joc al minții și al strategiilor, care ne va ajuta să învingem adversarul prin inteligența de joc de care dispunem și abilitățile necesare în vederea depășirii stării de criză. Desigur, spre deosebire de jocul propriu-zis al șahului, unde cunoaștem semnificația și rolul pieselor pe tabla de șah, și știm și cine ne este adversarul, în acest joc al șahului COVID-19, nu știm încă prea multe lucruri despre adversar, concretizate în: intensitatea acțiunii, mutațiile petrecute în acțiunea lui, durata de manifestare și acțiune și graviditatea sa prin efectele induse, și nici despre stilul de joc, ceea ce face să adâncească frica specifică în fața necunoscutului și în cele din urmă panica, putând să fim luați oricând prin surprindere, și să fim făcuți mat, ca să ne menținem în același limbaj ludic și analogic. De aceea, acest virus și jocul pe care îl presupune, trebuie să-l învățăm din mers, precum și el, la rândul lui, ne învață ceea ce trebuie să știm despre el și cum să ne ferim de infectarea cu el, fiindu-ne încă net superior din ambele perspective. Această necunoaștere conduce la concluzia că, această cutie imaginară nu a fost încă deschisă, ci doar întredeschisă, așa că nu putem ști ce conține în ea, asemenea necunoașterii naturii acestui virus, rămânem neputincioși în fața cunoașterii, oricât de încrezători și optimiști am fi cu privire la cunoașterea a ceea ce ne depășește ca fire și putere, într-o lume atât de confuză și conflictuală, cum se află omenirea în prezent.
(Sfârșit)
