Motto: “Criza lumii actuale este în primul rând o criză morală, pentru că oamenii nu știu cine sunt”.
* “Eu nu cred în Iisus doar pentru că așa am fost educat de părinți. Sunt un intelectual trecut prin școli, care a căutat să-și explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.) Iisus are cea mai perfectă acoperire științifică. Am luat la rând toate noțiunile predicate de El și toate pot fi explicate în termenii științelor actuale. Ce înseamnă iertarea de care ne vorbește Iisus Hristos? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace și armonie. Din punct de vedere științific, prin iertare, la nivel ADN, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic. E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer”.
***
* “Am fost printre primii care au îndrăznit să afirme că nu conștiința (glasul lui Dumnezeu în om) e produsul creierului, ci creierul este produsul conștiinței (Dumnezeu). Gândurile negative, la nivel de chimie a sângelui, determină în corp un viraj spre aciditate, care înseamnă îmbătrânire, boală și degenerescență. Faptele pozitive și senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate și vitalitate. Neuronii îmbătrânesc și mor, sunt ca un radio defect care nu mai recepționează undele. Memoria însă nu se pierde, e undeva în câmpul informațional de deasupra. Vă dați seama ce taină este în noi?”
***
* “A ști că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îți dă trăirea emoției transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăiești cu adevărat relația cu Dumnezeu. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie universală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu și tu nu. Am scris întâi “inteligența materiei”, pentru că am vrut să argumentez științific intuiția că în spatele tuturor lucrurilor se află o rațiune universală care ordonează și coordonează totul și că această rațiune e Dumnezeu”.
Dumitru Constantin Dulcan (1938 -), născut în localitatea Mârghia, jud. Argeș. Autor de filosofie și metafizică, cunoscut în special prin lucrarea “Inteligența materiei”, publicată în România sub formă cenzurată în perioada comunistă, dar republicată integral și cu adăugiri după Revoluția din 1989. Autorul este medic militar, specialist în neurologie, profesor universitar la Universitatea “Titu Maiorescu” din București. Cartea sa “Inteligența materiei” a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filosofie “Vasile Conta”. În această carte, publicată în 1981, autorul încerca să arate că “știința deținea deja” dovezile existenței lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii. Conform jurnalistului Marius Vasilescu, această carte a fost una din cele mai inspirate și subversive formule de a vorbi în plin comunism despre minunile făcute de Dumnezeu și “una din importantele contribuții ale cercetării românești, inclusiv de ordin militar, aflată la granița dintre știință și spiritualitate”. De profesie medic militar, cu specializările neurologie și psihiatrie, și-a legat numele de Spitalul Militar Central din București, având gradul de general de brigadă, începând din 1993. Este membru al Academiei Americane de Neurologie, al Societății Europene de Neurologie, Organizația internațională de Cercetare a Creierului, precum și președinte al Societății Române de Acupunctură. A publicat: “Mintea de dincolo”, care abordează experiența morții clinice, “Oglinda conștiinței”, “În căutarea sensului pierdut”, “Somnul rațiunii, către noi înșine”, “Gândirea omului modern” și “Culmi și limite”.
Autor de aforisme:
- “În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu”.
- “Moartea e trecerea în altă dimensiune, care e mai fericită”.
- “Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg”.
- “Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm niște dezechilibre, niște energii negative, care nasc suferința”.
- “Cei care au trecut prin moartea clinică, și au descris lumea de dincolo, vorbesc despre întâlnirea cu o ființă de lumină, pe care o asimilează cu Dumnezeu”.
P.S. “Pentru că Dumnezeu este inaccesibil, El provoacă admirația; prin admirație, El naște dorința; prin dorință, El purifică, prin purificare, El ne face asemenea Lui; atunci El intră în raporturile intime cu cei care au devenit asemenea Lui, Dumnezeu făcându-se una cu dumnezeii și lăsându-se cunoscut de ei” - Sf. Grigorie de Nazianz, (330-390), Migne P.G. 36, 317 Cuv. 48,7.
