* “Era odată un om bogat care era nedrept cu Dumnezeu. Nu numai că nu credea, dar și vorbea în batjocură de cele sfinte. Se îmbolnăvi pe neașteptate, iar medicul i-a spus că nu mai are cale de scăpare. Nu a apucat să-și facă testamentul, fapt ce-l face să-și cheme familia și să-i spună: «Dragii mei, eu plec în cealaltă lume. Vă las vouă, cu limbă de moarte, casa asta, moșia și toată averea». «Tăticule dragă! - îl întrerupse, printre lacrimi, copilul cel mic, care nu pricepea ce se întâmplă, despre ce este vorba? Acolo unde te duci, ai tu o altă casă, unde o să ne întâlnim cu toții?» Întrebarea copilului îi străpunse inima muribundului. În clipa aceea își văzu toată zădărnicia vieții, și osânda care îl aștepta. Dar, acum era prea târziu... prea târziu. Peste câteva clipe își dete sufletul și plecă într-o lume unde n-avea casă, nici moșie, nici Dumnezeu care să-l aștepte. «Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu» (Luca 12, 21), adică nu-și face casă și în ceruri (n.a.)”.
***
* “Filosoful grec Aristotel (384-322 î.Hr.), fiind întrebat ce este statul, el răspunde astfel: STATUL este instituția care trebuie să tindă spre perfecțiune, în care fiecare cetățean, oricare ar fi el, poate, grație legilor, să practice «virtutea» și să asigure oamenilor cât mai multă fericire. Dar ce este oare virtutea? Tot un filosof grec, Socrate (469-339 î.Hr.), dă un răspuns: virtutea unui om constă în a fi capabil să facă bine oamenilor, nu rău dușmanilor și să respecte legile statului”.
***
* “Postul fiind o perioadă mai deosebită în viața noastră, trebuie să ne facă să gândim și la lucruri de subțirime sufletească: dacă îi cuprinzi pe oameni în rugăciune, indiferent ce ți-ar fi făcut, dacă îi cuprinzi pe oameni în sfera sufletului tău, dacă te raportezi și la străini ca la rudele tale după trup, dacă nu faci deosebire între unii și alții... Când e vorba să-L urmezi pe Domnul Hristos și să-i urmezi pe cei aproape de Domnul Hristos, trebuie să te silești să fii ca ei. Pentru că nu poți să-i urmezi Maicii Domnului afirmându-te cu orice. Nu poți să-i urmezi femeii cananeence dacă tu nu ești stăruitor în rugăciune. Nu poți să urmezi samarineanului milostiv, dacă te gândești mai mult la tine, la cât să-ți rămână ție decât să poți să dai. Toate aceste lucruri sunt virtuți de îmbunătățire sufletească”.
Teofil Părăian (1929-2009), preot arhimandrit, scriitor bisericesc, duhovnic renumit
* “Nedreptatea este o nonvirtute, și nu este plăcută nici lui Dumnezeu, nici oamenilor (n.a.) Oratorul și omul politic grec Hyperide (sec. IV î.Hr) spunea: «Calea nedreptății trebuie închisă de cum se ivește. Căci odată ce s-a înrădăcinat răul și s-a învechit, ca o boală cronică, e greu de înlăturat». Nedreptatea produce tulburări, ură și luptă între cetățenii unui popor, pe când dreptatea dă naștere la concordie, prietenie, bunăstare și pace”.
Platon (427-347 î.H.), filosof grec
P.S. Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889): “Cine neagă pe Dumnezeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut fie ca individ, fie ca neam pe acest pământ căci degenerează fizic și degenerează moralicește”.
