Președintele Turciei, Ercip Erdogan, intenționează să transforme Catedrala “Sfânta Sofia” din Istanbul (fostul Constantinopol, căzut la 1453), emblemă de secole pentru Sfinții Împărați Constantin și Elena, în moschee.
Obsesia reinstaurării Noului Califat, răzbunând victoria cruciadelor Evului Mediu (susținută acum din -off de Noua Ordine Mondială, prin migrația dirijată și atacurile criminale în plină stradă la adresa rasei albe) își scoate ghearele la vedere, fără nicio reținere. Să nu-mi spuneți că inițiativa lui nu are legătură cu nebunia ce a cuprins acum mapamondul! Grotescul vomitiv al mătăniilor publice în fața populației de culoare și “pupatul papucului”, simbolizând supunerea totală și implorând iertarea pentru păcate, fie ele recente, dar mai ales străvechi, reale sau imaginare, extrapolate generațiilor actuale, s-au constituit în pretexte internaționalizate pentru vandalizarea magazinelor, furturi, distrugeri, violențe și crime inimaginabile, mai ales la adresa albilor lipsiți de apărare. Sloganul e clar, dar nu are decât aparentă legătură cu infractorul negru, transformat în martir, ucis public, violent și prostește, de poliția americană: “Black Lives Matter” (Problema Vieții Negrilor).
“Principiile directoare” ale “Black Lives Matter” demonstrează totala incompatibilitate a ideologiei acestei mișcări cu morala creștină. Câteva exemple: “Ne angajăm să suprimăm concepția de structură nucleară a familiei, prescrisă de societatea occidentală, prin sprijinirea reciprocă, sub forma unor familii extinse, și «sate» în care oamenii se îngrijesc colectiv unul pentru celălalt și mai ales pentru «copiii noștri», pentru a asigura confortul mamelor, părinților și copiilor.” Ne amintim falimentul naivelor falanstere din secolul XIX, “muguri” (de import!) ai socialismului românesc! “Ne angajăm să facem loc fraților și surorilor transsexuale în mijlocul nostru - promit ei -, să îmbrățișăm participarea lor chiar și în posturi de conducere. Ne-am angajat să fim auto-reflexivi și să depunem efortul necesar pentru eliminarea privilegiului heterosexual (cis-gender) și promovarea comunității negre transsexuale, în special a femeilor negre transsexuale, care continuă să fie afectate în mod disproporționat de violența trans-antagonistă.” În niciunul dintre principiile lor directoare nu se menționează măcar opoziția față de încălcarea legii, care caracterizează un număr mare de proteste, precum și retorica lor publică. Aparent, familia heteronormativă prezintă un pericol pentru familiile negre, chiar mai mare decât un potențial rasism instituționalizat.”
Nimic nu e întâmplător. Eu nu cred în coincidențe. De la teorie la practică, drumul ne așa de lung. Avântul acesta mondial, de a da de pământ cu Creștinismul, sub toate formele posibile - de la incendierea bisericilor, profanarea mormintelor și a statuilor, arderea bibliotecilor, până la eliminarea cărnii de porc, “plină de colesterol”, din alimentație, și includerea hijabului în moda feminină de ultimă oră - este doar aparent un acces de nervozitate globală, el e bine “prins în ace”, nu de azi - de ieri. Negrii aceia sunt manipulați și mancurtizați de ani de zile, dresați să se răzbune pe colonizatorii strămoșilor și să instaureze “sclavia albă”. A mai fost în Europa, s-a mai întâmplat! Și asta le agrementează tupeul. Iar violența acestor populații care, într-adevăr, au suferit și suferă, de secole, foame, umilințe, sărăcie, este binecunoscută. Nu că majoritatea albilor ar duce-o mai bine, dar măcar cei mai mulți dintre aceștia se integrează în societate, își câștigă existența și trăiesc.... acasă la ei.
Să fie clar: nu sunt rasistă! Toate popoarele și populațiile, toate rasele își au bunii și răii lor. Dar se pare că, acum, spaima paralizantă a invadat creierele albe, toți parcă așteaptă să fie crucificați, supunându-se, de bunăvoie și mai puțin siliți de artizanii imaginarei crize, vandalilor migratori. Nu atacatorii sunt tari, ci lumea civilizată a lăsat garda jos!
Trăim vremuri în care, pentru prima dată, mă bucur că părinții mei s-au înălțat la ceruri. Ar fi suferit cumplit, mai ales tata, care a stat o viață sub arme și a făcut frontul pentru pământul țării și libertatea românilor. El ne spunea, când ne confruntam cu situații deosebite: “Să luptați până la capăt și să nu vă întoarceți decât pe scut! Nu sub scut!”. În memoria lui, fiindcă se numea Constantin, avea un cult pentru Constantin cel Mare, și era născut într-o zi de Sânziene (24 Iunie), doresc să vă reamintesc câteva gesturi istorice de importanță covârșitoare pentru umanitatea creștină, atât de umilită în zillele noastre.
“La 29 octombrie 312, împăratul Constantin cel Mare ordonă armatei sale ca Semnul Crucii să fie pus pe steagurile militare, cum îl aveau geții din secolul ll î.e.n., așa cum arătau tăblițele de plumb aflate la Institutul de Arheologie din București. Semnul Crucii îl purtau pe scuturi și soldații persani, pe care Tertulian nu a apucat să-i acuze de erezie, înșelătorie, și ceva cârdășeli cu Satana. În anul 321, împăratul get Constantin cel Mare introduce în Imperiul Roman sărbătoarea «Duminica - dies solis» (soare, ființă strălucitoare), ca zi obligatorie de odihnă, fiind o sărbătoare arimină sau mithraică, (așa) cum ar trebui să spună înveninații latini sau făcătorii de istorii îndrăcite și sataniste. Duminica, peste care patrona Fiul Omului sau Fiul Luminii, Mithra și Sfântul Soare, era zi sfântă în cultul arimin și niciun membru al acestei religii nu lucra. Dar ariminismul era cultul împăratului și religia oficială a Imperiului Roman, deci sărbătoarea zilei de odihnă s-a impus de la sine ca un firesc pentru armată și funcționărime.” (Constantin Olariu Arimin)
“Gloria Constantini” este inscripția de pe aversul tuturor monedelor Constantinilor. Constantin cel Mare este primul împărat creștin și a ajuns cu armatele sale până la Dunăre, intitulându-se Dacicus Maximus (era get!). A rămas cunoscut, până în timpurile noastre, mai ales pentru Edictul de la Milano din anul 313, care marchează, pentru prima dată în istorie, intrarea în legalitate a religiei creștine pe întreg cuprinsul Imperiului, precum și pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, aceste acțiuni fiind considerate factori majori ai răspândirii religiei creștine. Biserica îl cinstește în rândul sfinților, prăznuindu-l împreună cu mama sa, pe 21 mai, considerându-i “Sfinții Mari Împărați, întocmai ca Apostolii, Constantin și mama sa Elena”. Sub sceptrul său, Imperiul Roman este reunificat și supus autorității unice, situație politică nemaiîntâlnită din anul 285. Din inițiativa lui, este inaugurat, în 328, între Sucidava și Oescus, un pod peste Dunăre, care reflectă importanța dobândită de regiunile nord-dunărene pentru Imperiu. Prin campaniile sale la frontiera Dunării, recuperează o parte din teritoriile Daciei (care fusese părăsită de legiunile împăratului Aurelian) și își adaugă și titlul de Dacicus Maximus.
Împăratul a luat hotărârea de a restaura Byzantionul și de a face din el capitala Imperiului. În noiembrie 324, a stabilit în mod oficial hotarele noului său oraș, mutându-le cu circa 4 km în afară și mărind cam de patru ori suprafața sa. Noul oraș a devenit un centru al creștinismului, reședința unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. “Noua Romă” a moștenit instituțiile politice ale vechii Rome, dar și tradiții culturale ale Răsăritului grec.
Cum spuneam, la început, președintele Turciei, Ercip Erdogan este hotărât să transforme Agia Sofia - Catedrala Sfânta Sofia (care face parte din Patrimoniul umanității) în moschee. Atât de hotărât este, încât și-a prevenit virtualii preopinenți să nu se amestece, dacă nu doresc probleme. E un personaj de la care ne putem aștepta la orice! Dar nimic bun! Doamne, ferește!
Prin urmare, așa deci, nu e vorba doar de greci...!
