* “... Prin Dumnezeu înțeleg existența absolută, infinită, adică substanța alcătuită dintr-o infinitate de atribute, fiecare dintre ele exprimând o esență eternă și infinită...”
***
* “În afară de Dumnezeu nu poate să existe și nici să fie cunoscută sau concepută o altă substanță. Dumnezeu este unic, adică în natură nu există decât o singură substanță, iar aceasta este absolut infinită”.
***
* “Tot ce există se află în Dumnezeu și nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu. Toate ideile care sunt în Dumnezeu se acordă întru-totul cu obiectele lor și, deci, toate sunt adevărate”.
Baruch Spinoza (1632-1677), renumit filosof evreu de origine sefardă, cu strămoși de proveniență portugheză. A fost un raționalist și unul din reprezentanții panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influențată de scrierile lui Thomas Hobbes și Rene Descartes, însă - Spinoza a avut o reprezentare monistă a lumii, întreaga existență reducându-se la ceea ce el a numit “Substanță”. Prima sa operă de amploare se numește “Tratat cu privire la Dumnezeu, om și fericirea sa”, după care scoate un “Tratat teologico-politic”. În anul 1673 refuză oferta prințului elector Karl Ludwig de a ocupa o catedră de filosofie la Universitatea din Heidelgerg. De asemenea, refuză o pensie oferită de regele Ludovic al XIV-lea al Franței, care-i pretindea să-i dedice unele din cărțile sale. Se îmbolnăvește de silicoză și moare la vârsta de numai 45 de ani.
Autor de aforisme:
- “Omul înțelept este conștient de sine, de Dumnezeu și de lucruri, nu încetează niciodată să existe și să se bucure totdeauna de adevărata liniște sufletească”.
- “Sufletul omenesc este o parte din intelectul divin”.
- “Dumnezeu există în mod necesar. Negând această frază negăm existența lui Dumnezeu, deoarece esența substanței nu poate fi gândită fără ca să existe întrucât substanța este cauza ei însăși”.
P.S. “Că de vom da noi săracilor din hrana noastră, iar Dumnezeu va da nouă hrana raiului; iar dacă noi vom da îngăduitorilor lui Dumnezeu, noi încă vom fi miluiți înaintea Domnului Dumnezeu. Iar de vom îmblânzi zidirea lui Dumnezeu, Dumnezeu va îmblânzi pre noi la judecata cea înfricoșătoare, și de vom măsura noi săracilor cu măsura cea dreaptă, așa va măsura Dumnezeu și nouă, la a doua venire a Lui, cu măsura dreptății. Cel ce va proslăvi pe Dumnezeu, și Dumnezeu va proslăvi pre dânsul, și aici, și întru împărăția ceriului, iar cel ce nu va proslăvi pre Dumnezeu, ci-și va proslăvi puterea și înțelepția sa, acela de Dumnezeu nu va fi preaslăvit. Frica de Dumnezeu este muma tuturor bunătăților și îndreptărilor” (Neagoe Basarab, 1459-1521, Domnul Țării Românești).
