Telefonul Copilului (116.111) a fost colacul de salvare pentru sute de copii (dar și de părinți), obligați să stea izolați în case, fără să își poată vedea părinții plecați în străinătate, bunicii ori colegii de școală,
de când a început pandemia de Covid-19 (17 martie 2020).
Conflicte mocnite, ieșite la suprafață
Dacă înainte de pandemie copiii sunau la numărul gratuit pentru consiliere psihologică și juridică ori pentru că se simțeau singuri și neglijați, întrucât părinții stăteau prea mult la serviciu, iar când ajungeau acasă erau nervoși și obosiți, în perioada stării de urgență, când, dimpotrivă, copiii au stat mult prea mult acasă cu părinții, numărul de apeluri a “explodat”, problemele semnalate fiind cu totul altele.
“Am 13 ani și locuiesc cu părinții și sora mai mică. Abuzurile au existat întotdeauna. Când eram mici, eu și sora mea dormeam sub pătură, de frică. În ultima perioadă însă, de când cu starea de urgență, îmi este și mai greu să fac față situației. Mă simt izolată, ca într-o închisoare din care nu pot evada.
Părinții mei au început să fie și mai duri, nu mă simt în siguranță acasă și îmi fac griji pentru sora mai mică”, este strigătul disperat al unei adolescente, conform unui raport recent al Asociației Telefonul Copilului.
În perioada de izolare, au apărut neînțelegerile în mediul familial, agravate de statul acasă 24 de ore din 24. Neavând această obișnuință, copiii nu s-au putut adapta. La fel, și părinții, care nu au știut să gestioneze această perioadă și în loc să echilibreze copilul, mai mult l-au destabilizat.
În plus, conflicte mai vechi, mocnite, au ieșit acum la suprafață, când membrii familiei au stat non-stop împreună. Totul s-a transformat într-un abuz emoțional și, de multe ori, chiar și fizic.
Familii rămase fără mâncare...
Potrivit raportului, în perioada stării de urgență, multe familii au rămas fără mâncare și au apelat numărul 116.111, fiindcă nu mai aveau bani sau alimente, din cauza pierderii locului de muncă: “Au fost cazuri când familiile nu mai aveau nici ce să mănânce. Alții spuneau că mai au câte ceva în cămară, dar nu știu dacă și cât timp le va ajunge.
Au mai fost și părinți care au venit din străinătate și au spus că au pentru o perioadă ceva bani, dar vor rămâne fără, iar de resursele financiare pe care le-au adus ei sunt dependenți toți membrii familiei, chiar și familia extinsă. Și atunci, ei trebuie să întocmească un plan și să se întoarcă pentru că nu au, pur și simplu, cu ce să trăiască.
Au existat și persoane care se aflau în izolare și nu aveau cum să iasă să își cumpere alimente și nimeni din partea autorităților nu venea să le aducă de mâncare”.
Dorul de părinți și de colegi
Cel mai dureros pentru copii a fost dorul. În special dorul de părinți. Cei care au părinții plecați peste hotare s-au simțit părăsiți și triști că aceștia nu au mai putut să îi viziteze.
O altă categorie a fost cea a copiilor care stăteau cu unul dintre părinți în urma divorțului și nu puteau să își vadă celălalt părinte: “Mama copilului locuiește în satul alăturat, sunt aproximativ 6 km. Nu vreau să nu îi dau șansa să îl vadă, pentru că este mama lui, dar parcă nici nu l-aș expune. Nu știu ce e mai bine acum pentru copil”, a fost mesajul unui tată.
Foarte mulți copii au sunat la 116.111 pentru că le era foarte dor de școală și de colegii lor, mai ales copiilor mai mari, iar acest lucru a dus la alte altercații: “Părinții mei sunt plecați în străinătate și nu s-au putut întoarce în țară, din cauza pandemiei. Eu îmi doresc să ies afară cu prietenele mele, dar bunicii nu îmi dau voie, mă acuză că mă întâlnesc cu băieți și că mă expun unor riscuri. Eu vreau doar să ies puțin afară. Părinții nu știu situația, pentru că nu am credit să îi sun. Îmi este frică de bunicii mei”, le-a spus consilierilor la telefon o fetiță de 11 ani.
Dacă pentru familiile cu copii mici a fost un prilej bun să petreacă mai mult timp împreună, pentru copiii de la gimnaziu în sus izolarea a devenit insuportabilă. Dorul a fost elementul principal (dorul de părinții aflați în străinătate, dorul de părinții care luptau în linia întâi - cadre medicale, pompieri, polițiști, jandarmi militari).
Acest dor a demonstrat că, în mediul online, copiii nu se simt bine și că acesta nu le este suficient.
*
Din cele aproximativ 1.000 de apeluri, aproape jumătate au avut ca motiv probleme în relația copil - părinte, dificultăți de adaptare la învățământul online, probleme emoționale, tristețe, depresie, anxietate, nevoia de comunicare, probleme sentimentale.
Aproape 30% dintre apeluri au fost ca urmare a unei forme de abuz sau violență în familie, iar un procent de 13% au sunat pentru consiliere juridică.
În urma experienței din ultimele luni, reprezentanții Asociației Telefonul Copilului cred că este absolut necesar ca, atunci când vor reveni la școală, în toamnă, copiii să beneficieze de consiliere psihologică gratuită.
