• „Dumnezeu e viață. Ce Dumnezeu a legat, omul nu mai poate dezlega. Dumnezeu este plenitudinea ființei, este contrariul neregularității, contrariul slăbiciunii, amețelei, contrariul restrângerii vieții universale într-un singur punct".
Dimitrie Bolintineanu (1819-1872), poet, prozator, publicist, om politic, revoluționar din generația de la 1848
***
• „Omul modern, în general, oricâtă bunăvoință ar avea, în mod obișnuit nu este în stare să-și imagineze cât de mare a fost importanța conținutului religios de conștiință pentru modul de viață, pentru cultură și caracterele popoarelor".
Maximilian Weber (1864-1920), sociolog german, economist politic, unul din fondatorii studiului modern al sociologiei și administrării publice. A fost unul din negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles și membru al comisiei însărcinate cu susținerea Constituției de la Weimar. S-a ocupat și de studiul sociologiei religiilor și a guvernului.
***
• „Cred că poezia, pe lângă neapărata condiție de a plăcea, condiție a existenței sale, este datoare să exprime trebuințele societății și să deștepte sentimentele frumoase și nobile care înalță sufletul prin idei morale și divine".
Grigore Alexandrescu (1810-1885), poet și fabulist. De mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară, învață greaca și engleza. Uimește, pe Ion Ghica și Heliade Rădulescu, cu talentul său poetic. O vreme a fost ofițer, dar a demisionat. În anul 1840 este întemnițat din cauza unor opere (Lebăda și puii corbului). În ultimii 25 de ani de viață a suferit de alienare mintală. A murit sărac, la București, în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă de la Paris, lui Alexandru Papadopol - Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai mare fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult (căci el era mort de mulți ani), cât m-a mâhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit". Poezia lui a influențat Revoluția din 1848. Printre cele mai extraordinare meditații romantice se numără și „Umbra lui Mircea. La Cozia". A rămas de la el peste 40 de fabule. Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română, ca specii literare autonome, epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.
***
• „Dacă Dumnezeu ar privi la meritele noastre, atunci nimeni nu ar intra în împărăția lui Dumnezeu".
Paul Evdochimov (1901-1970), mare teolog rus. În Rusia absolvă școala militară și este înrolat în armata albă, luptând 2 ani împotriva revoluției bolșevice. În anul 1928 este licențiat în teologie, la Paris. Obține doctoratul în litere, cu teza „Dostoievski și problema răului". Opera lui Evdokimov se înscrie în rândul teologiei ruse din exil.
P.S. „O greșeală se iartă - și de Dumnezeu, și de oameni. De Dumnezeu, pentru că sfinția Sa e Bunătatea, Mila, și Iertarea. Iar de oameni, se iartă întâia oară. Dumnezeu poate ierta de două ori, omul, nu. Omul gândește și Dumnezeu hotărește" (Mihail Sadoveanu, 1880-1961).
