Serialul „Târnăveniul la temelia Industriei chimice românești", cu generozitate publicat de către Cotidianul mureșean „CUVÂNTUL LIBER", reprezintă o ediție editorială inedită , bine-venită, vastitatea informațiilor acoperind practic, o stare de lucruri variată, oameni, fapte și locuri. În fapt, o istorie scrisă a fostului Combinat Chimic Târnăveni, care pe baza resurselor de materii prime din zonă, în primul rând gazul metan și sarea industrială de la Praid, dar și experiența meseriașilor din vechile ateliere meșteșugărești din bătrânul orășel, au determinat, încă din anii 1916-1920, ființarea celor două mari societăți industriale de interes național „NITROGEN" și „MICA". Avanpostul Combinatului Chimic Târnăveni (1948), cel mai mare și cel mai important combinat chimic din țară, la vremea ceea, și mult timp după aceea, a devenit pionierul dezvoltării industriei chimice românești, cu bunele și cu relele care au definit generația acelor ani.
Industria chimică din România a început să se dezvolte încă din perioada postbelică, datorită numeroaselor inovații care apăruseră între anii 1935-1955, fiind în concordanță totală cu creșterea cererilor mondiale în diverse sectoare chimice. Scopul acesteia era de a prelucra materiile prime aflate în țară, precum gazul metan, petrolul, sarea și calcarul, existente din belșug în zona Târnavei Mici, pentru transformarea acestora într-o gamă largă de produse, cu scopul îmbunătățirii calității și stilului de viață al oamenilor. Sunt foarte bine cunoscute produsele chimice fabricate la fabricile „NITROGEN" și „MICA": amoniacul prin cracarea gazului metan, acidul clorhidric și sărurile acestuia, acidul sulfuric fabricat prin metoda Camerelor de Plumb, mată cupro-aurifera supusă rafinării aurului, bicromatul, carbidul și multe altele.
Învățământul profesional și tehnic de pe lângă fabrica „NITROGEN", din anul 1948, patronat de către Combinatul Chimic, a fost de mare importanță pentru industria chimică românească. Faimoasa școală profesională de ucenici, Școala Medie Tehnică de Chimie (însăși Combinatul Chimic o adevărată școală) cu reverberații până în zilele noastre, școlarizau elevi din toată țara, ajunși specialiști de mare valoare în marile combinate chimice: Govora, Năvodari, Borzești-Onești, Săvinești, Roznov, orașul Victoria, Făgăraș, Târgu-Mureș, Slatina. Industria chimică a fost foarte bine dezvoltată, începând din anii 1955-1960.
Rezultatul a fost că în anul 1990, realizările maxime de producție reprezentau peste 17% din totalul producției industriale naționale.
În aceeași perioadă, dezvoltarea cercetării a luat o amploare necunoscută în trecut. Combinatul Chimic Târnăveni, pe baza cercetării, și-a lărgit foarte mult gama de produse fabricate, necesare economiei naționale, în mare măsură la export. Analiza minuțioasă a acestor termeni scoate la iveală, în mod strălucit, comori care ilustrează ingeniozitatea specialiștilor acelor timpuri. Aceștia merită recunoștință, aplauze și respect pentru tot ce au făcut și realizat în timpuri grele, de mult uitate. Un gând bun acestor eroi ai timpului!
Trist, 90% din Industria Chimică a României a fost distrusă după anul 1989, printre care și marele Combinat Chimic de la Târnăveni. Numai în domeniul petrolului și al chimizării acestuia, dezindustrializarea a condus la demolarea a peste 100 mari unități. Cauze: În primul rând, inexistența unei strategii naționale de reabilitare, dezvoltare și modernizare a acesteia, lipsa transferului de tehnologie, înnoire și utilizarea unor tehnologii energofabe, antreprenoriat inadecvat și multă incompetență. Unele Combinate au fost vândute către cumpărători care au urmărit doar închiderea acestora. Privatizarea a fost întârziată, cu efecte în descurajarea investitorilor profesioniști. În prezent, România exportă resurse naturale și importă produse finite, la costuri duble…! Cu toată jalea din economie, cu salariile de mizerie pe care le plătesc stăpânii străini și cu impozitele și taxele mari, cu tarife înrobitoare cu care se plătesc utilitățile, guvernanții noștri, aceștia care de 30 de ani au adus țara în situația de azi, și-au stabilit salarii, indemnizații și pensii speciale nesimțite, completamente uitând de interesul național.
Cu toate acestea, industria chimică reprezintă o latură economică pe care România se poate baza pentru dezvoltare în următorii ani. Atragerea unor investiții directe autohtone sau internaționale, pot transforma acest sector într-unul înfloritor, mai ales în municipiul de pe Târnava Mică.
Viața noastră de zi cu zi e înconjurată de un șir de procese care nu pot fi explicate în mod obișnuit, dar toate întâmplările neobișnuite își regăsesc o explicație în chimie. Tot ce se întâmplă în jurul nostru este strâns legat de chimie. Se spune că, chimia e de partea celor buni. „Un bun chimist este de 20 de ori mai folositor decât cel mai bun poet" (Ivan Turghenev - 1862). Așadar, acest serial singular oferă o viziune inedită și sunt mândru că îmi aparține. Comunicarea adevărată este doar între cei care se iubesc și se înțeleg, se respectă și împărtășesc aceleași sentimente, valori, iubire și eternitatea ei. Am certitudinea că acest serial care cu siguranță va fi reprodus într-o carte va reprezenta un instrument util atât pentru respectul unui trecut așa cum a fost cel al combinatul Chimic Târnăveni, cât și pentru cei care sunt interesați de istoria orașului Târnăveni, generația actuală și generațiile viitoare.
Deosebite mulțumiri excelentului Cotidian mureșean „CUVÂNTUL LIBER".
PETRU LECHINȚAN, Târnăveni
Membru „LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA" Filiala MUREȘ
