* “Valoarea omului este cea statornicită de Dumnezeu. Valoarea omului este dată de ceea ce spune, de ceea ce face. Valoarea unui om este dată de pruncii pe care îi crește, de modul cum se face iubit între ceilalți prin faptele sale cele bune, prin generozitate. Nici un om generos, care împarte ce are cu ceilalți, care face bucurii cunoscuților sau necunoscuților nu sărăcește. Sărăcesc doar cei care adună pentru ei înșiși, care sunt obsedați de averea de pe pământ”.
***
* “Mamele noastre au crescut copiii în respect față de Biserică, și în frica de Dumnezeu, indiferent de epocă, de conducere, de ideologii. Femeile, prin abnegația lor, prin grija lor față de prunci și față de viitorul familiilor lor, l-au înfrânt pe Stalin și pe Dej, și pe Ceaușescu... dictatorii conjuncturali vor să distrugă în câțiva ani tot ceea ce un popor a întemeiat în peste două milenii. Toate furtunile trec. Lasă răni, dar trec. De asta trebuie să fie convins omul, românul, că dreptatea este, în final, de partea celor înțelepți și a celor răbdători. Lecția răbdării mamelor române ar trebui să fie o lecție pentru toată lumea, fie politician, fie intelectual, fie truditor obișnuit”.
***
* “Pentru redresarea țării ne trebuie familii sănătoase, pentru că aici se vor forma viitorii bărbați de stat. Aici se formează geniul, eroul, mucenicul... Familia împreună cu școala, biserica împreună cu școala, legătura mai strânsă dintre religie și știință, între credință și viață, toate acestea, în sfârșit, vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. Calea va fi lungă, poate cât a durat stricăciunea, dar avem șansa restaurării în viitor”.
Părintele IUSTIN PÂRVU (1919-2013) urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica începând cu anul 1939. În anul 1942-1944 merge, ca preot misionar, pe Frontul de Est până la Odessa. Este arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani de închisoare în anul 1948; mai primește încă 4 ani de condamnare la închisoare pentru faptul că nu s-a lepădat de credință. În anul 1964 este eliberat și se angajează ca muncitor forestier, după care va fi preot la Mănăstirea Secu și Bistrița. În anul 1991 a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă, județul Neamț, al cărei stareț și duhovnic este. Ridică aici o casă de educație pentru copii și un azil pentru bătrâni, în apropierea mănăstirii. Scrie câteva cărți, prin care își arată dragostea față de Biserica Neamului, poporul românesc, și o lecție dură, dar folositoare, de viață, a tot ceea ce înseamnă “omul după gratii”, precum și indignarea, uneori, față de rânduiala actuală care distruge tot ceea ce poporul român a înfăptuit în 2000 de ani de existență. Împreună cu părinții duhovnici: Ilie Cleopa, Ioanichie Băla, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloaie, Arsenie Papacioc, Paisie Olaru, a format o pleiadă de duhovnici care au intrat în istoria Bisericii Ortodoxe Române și a neamului nostru Românesc. Pe Crucea de la mormântul aflat în curtea Mănăstirii “Petru Vodă” stau scrise cuvintele după care și-a călăuzit calea vieții: “Eu, întotdeauna, în viață m-am dus în față cu Evanghelia lui Hristos, iar în spate cu țara!”
Vorbe de duh:
** - “Dacă vindeci sufletul, trupul se vindecă de la sine”.
** - “Când mama stă la televizor câte 3 sau 4 ore cu copilul la sân și vizionează toate drăcoveniile, apoi cum să iasă sănătos copilul acela? O să iasă un om modificat, care se inspiră numai din cele ce vede la televizor”.
** - “Prin torționarii pușcăriilor nu mai vorbea Dumnezeu, prin ei vorbea și înfăptuia direct diavolul”.
P.S. “Pentru gândirea teologică, întemeiată pe revelația sacră și pe rațiune, lumea își are fundamentul unic în Dumnezeu. În El avem viață, în El ne mișcăm, în El suntem. El e principiul, El e susținătorul, El e scopul ultim al lumii. Ce este Dumnezeu în sine, în esența Lui intimă, nu putem știi; incomprehensibil (ceea ce nu poate fi înțeles) în taina slavei Sale, Dumnezeu e comprehensibil (ușor de înțeles, clar, inteligibil) în manifestările Sale, în raportul Lui cu creatura. Necunoscut în Sine, Dumnezeu nu are nume și nu putem să-I dăm nici un nume” (Nichifor Crainic 1889-1972).
