DEMENȚA - UN STRIGĂT DIN... ÎNTUNERICUL MINȚII

Distribuie pe:

Demența descrie un grup de simptome care afectează memoria, gândirea și abilitățile sociale, dereglând viața de zi cu zi. Nu este o boală specifică, dar mai multe boli diferite pot cauza demență. Demența este adesea denumită în mod incorect “senilitate” sau “demență senilă. Potrivit statisticilor, există aproximativ 50 de milioane de bolnavi de demență la nivel mondial.
Un nou caz de demență este diagnosticat la fiecare 4 secunde.
Deși, în general, demența implică pierderea memoriei, faptul că unii oameni au pierderi de memorie nu înseamnă că suferă de demență.
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței progresive la adulții în vârstă, dar există și alte cauze, în funcție de care unele simptome ale demenței pot fi reversibile.
Simptomele variază în funcție de cauză, incluzând, în general: pierderea memoriei - fenomen observat, de obicei, de către persoanele apropiate; dificultatea persoanei de a comunica sau de a-și găsi cuvintele; dificultăți legate de abilitățile vizuale și spațiale (de exemplu, persoana se rătăcește în timp ce conduce mașina); stări de confuzie și dezorientare; schimbări de personalitate; depresie; comportament inadecvat; anxietate; paranoia, stări de agitație; halucinații.
Dacă aveți probleme de memorie sau alte semne de demență, consultați un medic, deoarece unele simptome pot fi cauzate de afecțiuni tratabile, de aceea este important să se determine cauza ce stă la baza lor.
Cauzele sunt legate de deteriorarea sau pierderea celulelor nervoase și a conexiunilor acestora la nivelul creierului. În funcție de zona creierului care este afectată, demența poate provoca simptome diferite.
Demențe progresive
Demența este, de regulă, progresivă, ceea ce înseamnă că boala se răspândește treptat în creier și simptomele se agravează în timp. Tipurile de demență progresivă și ireversibilă includ:
* Boala Alzheimer - cea mai frecventă cauză, reprezentând cca. două treimi din totalul cazurilor; determină o descreștere treptată a abilităților cognitive, începând adesea cu pierderea de memorie. Deși nu sunt cunoscute toate cauzele bolii, se știe că, într-o oarecare măsură, ele sunt legate de mutațiile unor gene, care pot fi transmise de la părinte la copil.
* Demența vasculară - al doilea tip cel mai frecvent de demență este cauzată de deteriorarea vaselor care transportă sânge la creier. Se pot produce accidente vasculare cerebrale sau deteriorarea fibrelor din substanța albă a creierului. Cele mai frecvente simptome includ dificultăți în rezolvarea problemelor, gândire încetinită, lipsă de concentrare și organizare, caracteristici mai evidente decât pierderea de memorie.
* Demența cu corpuri Lewy - este unul dintre cele mai frecvente tipuri de demență progresivă, ale cărei semne și simptome includ fluctuații în gândire și comportament, halucinații vizuale, stări de confuzie severe, lipsă de atenție și dificultăți de concentrare, mișcare necoordonată sau lentă, tremurături și rigiditate (parkinsonismul).
* Demența frontotemporală - tulburări caracterizate prin descompunerea (degenerarea) celulelor nervoase și a conexiunilor acestora în lobii frontali și temporali ai creierului, zone asociate, în general, cu personalitatea, comportamentul, gândirea, judecata, limbajul și mișcarea.
* Demența mixtă - autopsia creierului persoanelor de peste 80 de ani, care sufereau de demență, indică faptul că multe avuseseră o combinație de mai multe cauze, precum boala Alzheimer, demența vasculară și demența cu corpuri Lewy.
Alte tulburări legate de demență:
* Boala Huntington - cauzată de o mutație genetică, boala face ca anumite celule nervoase din creier și măduva spinării să se irosească. Semnele și simptomele, inclusiv o scădere severă a abilităților de gândire, apar, de obicei, în jurul vârstei de 30-40 de ani.
* Leziuni cerebrale traumatice - afecțiune cauzată cel mai adesea de traume repetate la nivelul capului. Survine mai ales la boxeri, fotbaliști, soldați. În funcție zona afectată a creierului, poate provoca semne de demență și simptome precum depresie, comportament violent, pierderi de memorie și vorbire îngreunată, parkinsonism. Simptomele pot să apară chiar după mulți ani de la producerea traumatismului.
* Boala Creutzfeldt-Jakob - o afecțiune rară a creierului, ce apare de obicei la persoane fără factori de risc cunoscuți. S-ar putea datora depunerilor de proteine infecțioase numite prioni. Boala nu are, de obicei, nicio cauză cunoscută, dar poate fi moștenită. Semnele și simptomele apar de obicei după 60 de ani.
* Boala Parkinson. Multe persoane cu boala Parkinson dezvoltă, în cele din urmă, simptome de demență (demența bolii Parkinson).
Afecțiuni asemănătoare demenței, care pot fi reversibile (tratabile )
* Infecții și tulburări legate de sistemul imunitar. Simptome asemănătoare demenței pot rezulta din febră sau din alte reacții, în încercarea organismului de a combate o infecție.
* Probleme metabolice și anomalii endocrine. Persoanele cu probleme tiroidiene, glicemie scăzută (hipoglicemie), prea puțin sau prea mult sodiu sau calciu sau probleme cu absorbția vitaminei B-12 pot dezvolta simptome asemănătoare demenței sau alte modificări de personalitate.
* Deficiențe nutriționale. Lipsa de lichide suficiente (deshidratare), lipsa de vitamina B-1, care este frecventă la persoanele cu alcoolism cronic, lipsa de vitaminele B-6 și B-12 pot provoca simptome asemănătoare demenței, la fel ca și deficiența de cupru și vitamina E.
* Efecte secundare ale medicamentelor. Reacția la un medicament sau interacțiunea mai multor medicamente pot provoca simptome asemănătoare demenței.
* Intoxicații. Expunerea la metale grele (plumbul) și la alte otrăvuri, cum ar fi pesticidele, consumul de droguri sau de alcool în exces pot duce la simptome ale demenței. Acestea se pot rezolva cu ajutorul tratamentului.
* Tumori cerebrale. Rar, demența poate rezulta din afectarea cauzată de o tumoră cerebrală.
* Anoxia. Numită și hipoxie, apare atunci când țesuturile nu primesc suficient oxigen. Anoxia poate apărea din cauza unor apnee severe în somn, astm, atac de cord, intoxicații cu monoxid de carbon ș.a.
Factori de risc. Mulți factori pot contribui la apariția demenței. Unii, cum ar fi vârsta, nu pot fi evitați. Alții pot fi abordați medical pentru a reduce riscul de boală.
Factorii de risc care nu pot fi evitați
* Vârsta. Riscul crește odată cu înaintarea în vârstă, în special după vârsta de 65 de ani. Cu toate acestea, demența nu este o parte normală a îmbătrânirii, putând apărea și la tineri.
*Antecedente familiale. Un istoric familial de demență reprezintă un risc mai mare de a dezvolta boala. Cu toate acestea, la multe persoane cu istoric familial nu apar niciodată simptome, în timp ce la altele, fără antecedente în familie, acest lucru se întâmplă. Există teste pentru a stabili dacă o persoană prezintă anumite mutații genetice.
* Sindromul Down. Până la vârsta mijlocie, multe persoane cu sindrom Down dezvoltă boala Alzheimer cu debut precoce.
Factorii de risc ce pot fi evitați/controlați
* Regimul alimentar și exercițiile fizice. Cercetările arată că lipsa exercițiilor fizice crește riscul de demență; studiile indică o incidență mai mare a demenței la persoanele care consumă o dietă nesănătoasă în comparație cu cele care urmează o dietă bogată în cereale integrale, nuci și semințe.
* Factori de risc cardiovascular: hipertensiunea arterială, colesterol mărit, acumularea de grăsimi pe pereții arterelor (ateroscleroză) și obezitate.
Alți factori: depresia, la vârste înaintate; diabetul, dacă nu este ținut sub control; fumatul; apnee în somn (poate cauza pierderi reversibile de memorie); deficiențe de vitamine și nutriționale (lipsa vitaminelor D, B-6, B-12); excesul de alcool.
Complicații. Demența poate afecta multe sisteme ale organismului și, implicit, capacitatea lor funcțională. Demența poate duce la:
* Deficit nutrițional. Multe persoane cu demență mănâncă din ce în ce mai puțin, refuzând, la un moment dat, să se mai hrănească. În cele din urmă, pot deveni incapabile să mestece și să înghită.
* Pneumonie. Dificultatea de înghițire crește riscul de sufocare sau de aspirare a alimentelor în plămâni, ceea ce poate bloca respirația și poate provoca pneumonie.
* Incapacitatea de auto-îngrijire. Pe măsură ce demența progresează, persoana își pierde abilități precum: îmbăiatul, îmbrăcatul, pieptănatul, perierea dinților, folosirea toaletei în mod independent și luarea, la timp, a medicamentelor.
* Probleme de siguranță personală: șofatul, gătitul, deplasarea fără însoțitor.
* Moartea. Demența, în stadiul târziu, duce la comă și deces, deseori în urma unei infecții.
Profilaxie. Nu există nicio modalitate sigură de a preveni demența, dar există pași de urmat, care pot ajuta.
* Păstrați-vă mintea ocupată. Activitățile de stimulare mintală (cititul, rezolvarea de jocuri de cuvinte, antrenamentul memoriei) pot întârzia instalarea demenței și pot reduce efectele acesteia.
* Activitatea fizică și interacțiunea socială pot întârzia debutul demenței și reduce simptomele acesteia. Faceți mișcare și rezervați-vă, săptămânal, 150 de minute pentru exerciții fizice.
* Renunțați la fumat. Unele studii au arătat că fumatul la vârsta mijlocie și peste această vârstă crește riscul de demență și de afecțiuni vasculare.
* Aport suficient de vitamine. Cercetările au dovedit că persoanele cu un nivel scăzut de vitamina D în sânge prezintă mai multe riscuri să dezvolte boala Alzheimer și alte forme de demență. Este recomandabil consumul zilnic de B - complex și vitamina C.
* Gestionați factorii de risc cardiovascular. Tratați tensiunea arterială ridicată, colesterolul ridicat, diabetul și indicele de masă corporală ridicat (IMC). Hipertensiunea arterială poate duce la un risc mai mare de apariție a unor tipuri de demență, cercetările fiind în curs.
* Consultați medicul dacă aveți pierderi de auz, depresie sau anxietate.
* Urmați un regim alimentar sănătos, bogat în fructe, legume, cereale integrale și acizi grași omega-3, care se găsesc în mod obișnuit în carnea de pește și în nuci. Acest tip de dietă îmbunătățește sănătatea cardiovasculară, reducând riscul de demență. Se recomandă consumul de pește gras - somon - de trei ori pe săptămână și, zilnic, o mână de nuci sau de migdale.
* Somn de calitate. Exersați o igienă bună a somnului (de exemplu, fără consum de alcool înainte de culcare) și discutați cu medicul dumneavoastră dacă sforăiți prea tare, gâfâiți sau aveți întreruperi ale respirației în timpul somnului.
Tratament. Majoritatea tipurilor de demență nu pot fi vindecate, dar există modalități de a gestiona simptomele, care vor progresa, în timp, odată cu problemele de comportament. Persoanele apropiate/îngrijitorii ar putea urma următoarele recomandări:
* Când discutați cu persoana suferindă, mențineți contactul vizual. Vorbiți încet, în propoziții simple și nu grăbiți obținerea răspunsului. Folosiți gesturi și semne, precum indicarea obiectelor.
* Încurajați exercițiile fizice.
S-a demonstrat că mișcarea și exercițiile fizice sunt benefice în gestionarea simptomelor, cum ar fi neliniștea sau, în cazul bolii Alzheimer, stările de depresie.
* Implicați-vă în diferite activități. Planificați activități de care pacientul se bucură și pe care le poate face. Dansul, pictura, grădinăritul, gătitul, cântatul etc. pot fi distractive, vă pot ajuta să vă conectați cu persoana suferindă, care, la rândul ei, se va concentra asupra a ceea ce încă poate face.
* Stabiliți un ritual nocturn. Comportamentul bolnavului este adesea mai problematic în timpul nopții. Stabiliți ritualuri de culcare care să fie calmante și ferite de zgomotul televizorului, spălatul vaselor etc. Lăsați o luminiță aprinsă în dormitor, hol și baie pentru a preveni dezorientarea bolnavului. Limitarea cofeinei și descurajarea somnului în timpul zilei pot ușura neliniștea nocturnă.
Au fost studiate mai multe suplimente alimentare pentru persoanele cu demență, dar, în acest moment nu există dovezi convingătoare pentru niciuna dintre ele, iar afirmațiile despre beneficiile lor nu se bazează întotdeauna pe cercetarea științifică. Suplimentele cu vitamina E nu sunt recomandate în prezent, dar includerea acesteia în dietă, prin alimente precum nucile, este încurajată.
Cum ajutăm o persoană suferindă
Primirea unui diagnostic de demență poate fi devastatoare. Trebuie avute în vedere multe detalii pentru a vă asigura că dvs. și cei din jur sunteți pregătiți pentru a face față unei afecțiuni imprevizibile și progresive.
Iată câteva sugestii:
* Informați-vă cât puteți de mult despre pierderea memoriei, demență și boala Alzheimer * Discutați cu un membru al comunității dvs. religioase sau cu o altă persoană care vă poate ajuta din punct de vedere spiritual * Petreceți timp cu prietenii și familia * Participați la o comunitate online de oameni care au experiențe similare * Găsiți noi modalități de a vă exprima, cum ar fi pictând, cântând sau scriind.
Puteți ajuta o persoană să facă față bolii, ascultând-o cu răbdare, asigurând-o că încă se poate bucura de viață, faceți tot posibilul pentru a o ajuta să-și păstreze demnitatea și respectul de sine.
Îngrijirea unei persoane cu demență este solicitantă fizic și emoțional. Sentimentele de furie și vinovăție, frustrare și descurajare, îngrijorare, mâhnire și izolare socială sunt frecvente. Dacă îngrijiți pe cineva cu demență, aveți grijă, în același timp, de propria dvs. sănătate fizică, emoțională și spirituală. (sursa - mayoclinic.org)

Lasă un comentariu