Alături de firma Tönnies apare un alt abator în care se semnalează apariția unor cazuri de infectare cu virusul Covid-19. Este vorba de concurentul direct, Westcrowen. În căutarea factorilor care au determinat creșterea explozivă a răspândirii epidemiei există supoziții, dar și certitudini: introducerea la intervale de timp a aerului de răcire în hala de tăiere și distribuție a cărnii; condițiile precare de cazare ale muncitorilor; participarea muncitorilor de la abatoare la întâlniri succesive în cadrul unui restaurant; participarea în bloc a angajaților celor două abatoare, în data de 17 mai, la o slujbă religioasă într-o localitate din apropiere.
Ultimele două presupuse cauze se referă, de fapt, la extinderea virusului în afara intreprinderilor. „Cauza prima" provine în mod sigur din condițiile necorespunzătoare în care se desfășura munca. Aceasta rezultă și din declarațiile lucrătorilor.
Un fost angajat al firmei, cetățean român, declară, într-un interviu luat de radio Deutsche Welle, următoarele: „În contract s-au stabilit 8 ore de lucru. De multe ori lucram 12 sau 13 ore, plata orelor suplimentare nu apărea pe hârtie. Condițiile de lucru erau grele, extrem de rece, cu o solicitare mare a organismului la locul de muncă. Noaptea auzeam vaietele colegilor care aveau dureri cauzate de umflarea mâinilor și articulațiilor. Ne încurajam spunându-ne: rezistă!"
Un prieten al acestuia nu a rezistat decât o singură zi, fiind ulterior trimis în țară. Intreprinderea a fost controlată, dar banda de lucru fusese în prealabil reglată la o viteză redusă. „Se știa că vine controlul, de ce oare nu se face asta pe neașteptate", declară un alt angajat al fabricii de carne.
De asemenea, pentru a camufla situația, lucrătorii erau instruiți să simuleze faptul că nu vorbesc germana.
Un alt muncitor declară: „Era greu când ne îmbolnăveam. Dacă ne plângeam, șefii de echipă ne amenințau că nu o vom scoate la capăt prin concedii medicale. După mai multe răceli în serie mi-a fost de ajuns".
Expertul în problemă, prof. Martin Exner de la Univ. din Bonn, este de părere că introducurea aerului rece în secția respectivă, unde se lucra într-o viteză excesivă până la transpirație, a provocat și stimulat procesul de răspândire a virusului: „În timp ce muncitorii lucrau din greu într-un tempo ridicat, fiind extrem de solicitați fizic, aerul era răcit la 6-10° Celsius, nefiind filtrat corespunzător. Acesta era scos din hală răcit și recirculat". Pentru a împiedica răspândirea virusului, spune expertul, este necesară „folosirea unui filtru special de capacitate înaltă și a razelor ultraviolete, așa cum se procedează în sălile de operații din spitale".
Primele landuri care au reacționat la noua situație sunt Bavaria și Saxonia Inferioară. Prim-ministrul landului ,,Bayern", Markus Söder, a reușit, în patru luni, prin măsuri restrictive severe, neagreate de guvernul german, să reglementeze situația pornind de pe prima poziție în clasamentul celor mai infectate regiuni. Gestionarea excelentă a situației extrem de dificile, fără a ține cont de alte indicații venite „de sus", i-a adus puncte în clasamentul celor mai bine cotați politicieni din Germania, ajungând pe poziția a II-a, cu pretenția de candidat la funcția de cancelar al Germaniei.
De altfel, ca și în cazul colegului său Laschet, ministrul president Westfalia de Nord, nu a abordat problema din punct de vedere juridic și al „respectării drepturilor omului" într-o situație critică de acest gen.
În ceea ce privește Germania, se poate spune, „mai bine mai târziu decât niciodată", iar referitor la România, în care „infectatul" Covid-19 umblă nestingherit părăsind spitalul, „mintea românului cea de pe urmă!".
