CREDINȚE, TRADIȚII, OBICEIURI AZI, 8 IULIE – PRICOPUL SAU AMUȚIREA CUCULUI

Distribuie pe:

În data de 8 iulie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sf. Mare Mucenic Procopie, care a trăit în perioada secolelor III-IV d.H., în cetatea Schitopolis, din Israel. A pătimit și a fost martirizat în timpul marii persecuții împotriva creștinilor, ordonată de împăratul Dioclețian, fiind executat în Cezareea Palestinei, la 7 iulie 303 d.H.

De numele acestui sfânt martir sunt legate numeroase tradiții, credințe și superstiții. Se spune, în popor, că „Pricopul pricopește", adică face să dea în copt semănăturile de primăvară. Procopie este cinstit pentru că veghează coacerea semănăturilor, apără recoltele și casele de fulgere și trăsnete. Are puterea de a face câmpurile să rodească, iar grindina o transformă în ploaie curată, înainte de a cădea pe pământ (Pricupul „arde piatra în apă"). Dacă nu-i este respectată ziua, aruncă arșiță și usucă cerealele, înainte ca acestea să aibă bob în spic. În această zi, sătenii nu lucrau pentru că „sfântu' și slugile sale, lupii, le vor răpi copiii, iar pe cășile lor or da cu tunet și foc". O legendă povestește despre o femeie care striga că i-a luat lupul copilul, iar un glas i-a răspuns: „Nu e lupul, ci Pricupul", de aceea, în unele zone, sărbătoarea mai este denumită și Ziua lupului. Sătenii o respectau, pentru ca lupii să nu le mănânce animalele din ogradă.

Se spune că, în această zi, demult, s-ar fi înecat Luna, când s-a dus cu fratele ei, Soarele, pe o punte de ceară, să se căsătorească. Aflând că vor să se cunune soră cu frate, Dumnezeu s-a mâniat și l-a pus pe Pricopie să topească puntea.

În fiecare an, pe 8 iulie, strămoșii noștri țineau sărbătoarea Pricopului, numită și Precup, Pricoche sau Procopii. Se crede că Pricopul… pricopește grâul, secara, orzul, ovăzul. Prin „pricopit", se înțelegea datul grânelor în copt, pârguirea lor.

Dacă unii oameni uitau, cumva, să serbeze cum se cuvine ziua Pricopului, aveau surpriza să constate că sfântul le „prichește" sau „pripește" grânele, adică le grăbește uscarea, înainte ca acestea să dea în spic.

Se considera că Pricopul purta de grijă celor ce lucrau pe câmp, apărându-i de vânturi și de foc. Dacă ziua Pricopului era ținută potrivit datinilor bătrânești, țăranii erau convinși că sfântul le va apăra semănăturile, de „piatră" (grindină).

Pentru a nu îl supăra pe Sfânt, femeile făceau pâine și colăcei, pe care-i împărțeau copiilor, pentru a fi sănătoși. O parte din colacii copți se lăsau în holdă, drept ofrandă Sfântului Pricopie, pentru ca grânele să nu se usuce înainte de vreme. Th. Speranția notează că, „atunci când niște oameni s-au apucat să treiere grâu în ziua de Pricopie, până seara s-au aprins paiele și apoi a ars tot".

Pricopie avea grijă ca femeile să nimerească bine coptul pâinii, al mălaiului și al altor aluaturi, ca să nu se pripească. În această zi, se muncea doar până la amiază în câmp.

Ziua se ținea pentru bunătatea cea mare a lui Pricopie, căci se crede că poartă o deosebită grijă muncitorilor de pe ogoare. Se mai spunea despre cei care celebrau această zi că Pricopul îi păzește pe oameni de foc, de opărire cu apă fiartă și de lovituri.

Printre multele credințe populare, era și una înfricoșătoare: babele îi speriau pe oameni că i se îmbolnăvesc copiii aceluia care îndrăznește a lucra de ziua sfântului Pricopie.

Tot din bătrâni se povestește că, din această zi, nu mai cântă cucul. (surse - azm.gov.ro, mesagerulneamt.ro, foto - trendshrb.ro)

 

Lasă un comentariu