INVITAȚIE LA LECTURĂ - ILARIE GHEORGHE OPRIȘ: SÂNGEORGIU DE MUREȘ, VOLUMUL XV

Distribuie pe:

Ilarie Gheorghe Opriș este, fără îndoială, cea mai proeminentă personalitate din viața culturală a comunei Sângeorgiu de Mureș, cel mai important cărturar. Fără a intra în amănunte, acum, la împlinirea vârstei de 81 de ani a distinsului om de cultură, vă prezentăm volumul XV din seria monografică Sângeorgiu de Mureș, volum care se ocupă de Biserica Greco-Catolică din comună. Cartea în cele 153 de pagini, bogat ilustrată, ne invită la istoria confesiunii greco-catolice din comuna Sângeorgiu de Mureș. Volumul a apărut la Editura “Nico” în anul 2014, prin Asociația Culturală “Sfântu Gheorghe”. “Cuvântul înainte” este scris și semnat de părintele Virgil Bercea. Reproducem câteva fraze din conținut:

“Marea istorie a omenirii se construiește prin micile istorii personale, prin fiecare individ care clădește, la locul său și în timpul vieții care îi este dăruit, tot ceea ce se leagă de trecut și susține viitorul. Dacă privim de departe la o construcție, nu vom observa cărămizile, liantul dintre ele, și cu atât mai mult, firele de nisip care dau consistență, la urma-urmei, unei construcții complexe și grandioase. Aceasta este și situația istoriei scrise: o relatare a marilor evenimente, o prezentare a edificiului văzut, în care omenirea și-a desfășurat existența, ne lasă să vedem atât de puțin din istoriile locurilor, a oamenilor dintr-un anumit spațiu geografic și timp care, totuși, sunt parte integrantă a istoriei omului, materializează fenomenul uman în ansamblul său (...) Lucrarea domnului Ilarie Gheorghe Opriș, dedicată unei ample monografii a comunei Sângeorgiu de Mureș, se oprește cu acest volum asupra Bisericii Române Unite, Greco-Catolică, în spațiul confesional al acestei localități străvechi așezată pe o vatră daco-romană și atestată documentar cu numele actual în secolul XIV. (...) Trecând peste amănunte istorice care relatează frământările secolelor XVI-XVIII, începând cu anul 1700, Biserica Română din Transilvania se manifestă prin două entități ecleziale, prin «uniți» și «neuniți», așa cum se identificau românii ardeleni ai secolului al XVIII-lea, altfel spus, prin «greco-catolici» și «ortodocși»“.

Profesorul universitar dr. Marius Sabău semnează articolul următor intitulat “Biserica Greco-Catolică, o pagină de istorie națională”. În acest articol, distinsul profesor universitar rezumă istoria religiei greco-catolice, de la apariția ei și până în zilele noastre, cu referire preponderentă la județul Mureș. Să urmărim un fragment important și mai puțin cunoscut din articol: “Episciopul Teofil, care primise scaunul episcopal de Alba Iulia de la intendentul calvin în 1692, a adunat în februarie 1697 un sinod la Alba Iulia, la care au participat 12 protopopi și mai mulți preoți. Aceștia au analizat propunerile făcute de iezuitul Pavel Ladislau Bárány, în numele primatului catolic, cardinalul Leopold Kollonich, în vederea trecerii la catolicism. Moartea lui Teofil a amânat luarea unei hotărâri, care a fost luată de Atanasie, următorul episcop al românilor, care făcuse studii calvine la Aiud și Alba Iulia, dar fusese sfințit în Țara Românească. Atanasie, împreună cu 38 protopopi, adunați tot la Alba Iulia, în ziua de 7 octombrie 1698, acceptă Unirea cu Roma, recunoscând autoritatea papală și, pe lângă aceasta, trei dogme legate de existența purgatoriului, purcederea Spiritului Sfânt de la Tatăl și de la Fiul, cunoscută ca filioque, și posibilitatea împărtășaniei și cu pâine nedospită. De aici denumirea de uniți, sub care sunt cunoscuți de atunci greco-catolicii sau de uniați, după denumirea folosită de oficialitățile bisericești ortodoxe. Conform Diplomei Leopoldine din 1699, preoții români de rit grecesc care recunosc Papa de la Roma se bucură de privilegiile clerului catolic, păstrând însă ritul răsăritean, limba liturgină românească și calendarul bisericesc. Dieta Transilvaniei, nobilii calvini, ca și biserica ortodoxă din Țara Românească s-au opus cu vehemență Unirii și ca urmare Atanasie a convocat un nou sinod în ziua de 4 septembrie 1700, la care au participat 53 de protopopi, 1536 de preoți și numeroși țărani. Sinodul a confirmat Unirea cu Roma, iar Atanasie a fost înscăunat episcop al românilor uniți în ziua de 25 iunie 1701. Ca urmare, întreaga populație românească a Transilvaniei, exceptând-o pe cea din Brașov, Făgăraș, Sibiu, a fost considerată de autoritățile austriece ca aparținând bisericii greco-catolice. Credincioșii români nu au înțeles pe deplin semnificația acestei treceri, deoarece aparent nimic nu se schimbase în modul în care ei percepeau biserica și rânduielile sale. Sediul Episcopiei Române Unite a fost mutat în 1721 de la Alba Iulia la Făgăraș, iar apoi în 1737 la Blaj, unde este și în prezent. În 1850, Episcopia de la Blaj a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie și Mitropolie de către Papa Pius al IX-lea.”

Un eseu foarte reușit este semnat de Adriana Moldovan, teolog și realizator TV, cu titlul “Nostalgia Sângeorzului”, text prin care retrăiește momente petrecute la Sângeorgiu de Mureș, din perioada copilăriei, la bunici. În capitolul intitulat “Sângeorgiu de Mureș. Reconstrucție statistică”, avem o succesiune de date cu începere din recensământul din anul 1733, din care aflăm că în Sângeorgiu de Mureș era o singură biserică neunită, 68 de familii neunite, iar preotul era Popa Petru, ajungând cu datele până la recensământul populației din 2011 și 2012.

După reproducerea unor do- cumente ale vremii privind biserica greco-catolică din comună, avem capitolul intitulat “Biserica Greco-Catolică și preoții din anii 1865-1948”, apoi “Mențiuni în șematisme despre biserica greco-catolică din Sângeorgiu de Mureș (1865-1938)”, cât și multe alte documente și fotografii. Este o carte foarte utilă istoricilor, studenților și celor interesați de trecutul comunei Sângeorgiu de Mureș, carte scrisă cu mare efort și pentru care merită felicitat autorul, distinsul om de cultură Ilarie Gheorghe Opriș.

Fiind și ziua lui de naștere, la împlinirea vârstei de 81 de ani, un sincer LA MULȚI ANI!

Lasă un comentariu