* “Sunt creștin, respect fără pic de ipocrizie Biserica Ortodoxă și tradițiile noastre, sunt perfect de acord cu rolul axial pe care ar trebui să-l dețină în morala colectivă, sper ca nu peste multă vreme să se petreacă ecumenismul creștin și să vedem ortodoxia unindu-se cu catolicismul și să facă corp comun împotriva islamizării, asiatizării și laicizării violent secularizante a lumii. Eu m-am întors la rugăciunea inimii și la râsul copilăresc al lui Ioan Alexandru când ne povestea cum îl lucrează oamenii fără de Dumnezeu, el exclamându-le irezistibil: «Ce-mi puteți face dacă eu vă iubesc?»“.
Dan C. Mihăiescu (1953-), absolvent al Facultății de limba și literatura română (secția româno-franceză), Universitatea București. Cercetător științific la Institutul de istorie și teorie literară. Secretar de redacție la “Revista de istorie și teorie literară”. Editorul suplimentului “Litere, arte, idei” al ziarului “Cotidianul”. Din 1999 este consilier pe probleme de comunicare al președintelui Societății Române de Televiziune. Realizatorul emisiunii “Omul care aduce cartea”; Cronicar literar la revistele “Transilvania”, “Ziarul de duminică”, “Ziarul financiar”.
Membru în juriul Uniunii Scriitorilor, juriul AFCN, juriul Festivalului de Comedie, membru în juriul premiilor Societății Civile, juriul pentru premiile Clubului Român de Presă și membru în Consiliul Director al Fundației Soroș pentru o Societate Deschisă. Membru de trei ori în juriul UNITER. A primit medalii, distincții, aprecieri nenumărate; în 2014, prin Decret Prezidențial i s-a conferit Ordinul Național “Pentru Merit” în grad de Cavaler.
***
* “Biserica nu se scindează în natura sa ontologică care este totdeauna ecumenică, nici în adevărul său divin, ci în umanitate care este incapabilă să primească plenitudinea creștinismului care n-a asimilat decât aspecte fragmentare ale adevărului. Diviziunea nu se produce decât la Împărăția Cezarului căci Împărăția lui Dumnezeu nu poate fi decât una. Cosmosul încreștinat, în care haosul este învins, constituie frumusețea, aceasta pentru că biserica poate fi definită ca fiind frumusețea autentică a eului”.
***
* “Dumnezeu nu voiește să violeze libertatea umană. Omul este liber să aleagă tulburările înafară de Dumnezeu sau mai degrabă bucuria lui Dumnezeu... În infern este imposibil de a lăuda pe Dumnezeu.
***
* “Biserica este bilaterală prin natura sa... Ea nu are numai o origine divină, ea are, de asemenea, o origine cosmică. Ea nu poartă numai asemănarea cu Dumnezeu, ci și sigiliul lumii. Biserica este Dumnezeu - lume, Dumnezeu umanitate”.
Nikolai Berdiaev (1874-1948), filosof rus care s-a ocupat, între altele, cu filosofia religiei. Este un reprezentant al existențialismului. Provine dintr-o familie a aristocrației militare. La 14 ani citește Critica rațiunii pure a lui Kant și Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Ajunge la următoarea constatare: “Știu bine ce e marxismul, pentru că nu știu din afară, ci din lăuntru, și îmi provoacă chinuri”, fapt care-l determică tot mai mult să se apropie de filosofia religiei. În anul 1907 înființează la Moscova o “Societate filosofică-religioasă” și devine profesor de filosofie și de istorie, timp în care călătorește foarte mult. În 1922 este exilat de regimul bolșevic și ajunge pentru 2 ani în Berlin, unde întemeiază o “Academie Rusă de Filosofie Religioasă”. În 1924 se mută la Paris, unde ține conferințe, publică lucrări. Universitatea din Cambridge îi conferă titlul de “Doctor în teologie Honoris Causa”.
P.S. Benedict Spinoza (1632-1677) filosof olandez: “Cea mai înaltă mulțumire a sufletului nostru este în a-L recunoaște pe Dumnezeu”.
