PRIMARUL DIN CHEȚANI, EMIL FLORIN MOCAN: “AM ADĂUGAT UN CRÂMPEI DE FERICIRE VIEȚII CONSĂTENILOR MEI”

Distribuie pe:

- Acum peste două veacuri, în Declarația de independență a americanilor este pomenit, ca un drept natural al omului, căutarea fericirii. Acest drept se realizează, pe deplin, doar într-o comunitate, prin anumite condiții social economice, pe care aceasta le creează individului. Ce credeți, de-a lungul celor patru ani de mandat, ați contribuit la dobândirea fericirii consătenilor dumneavoastră?

- Eu cred că am contribuit cu ceva. Desigur, în ecuația fericirii sunt mai multe necunoscute, pe lângă condițiile materiale, mai contează și alegerile personale, soarta fiecăruia și - de ce nu am spune - un pic de noroc. Oricum, un crâmpei de fericire în plus, față de ceea ce ei aveau deja, am adăugat și eu. De altfel, acesta era și scopul principal pentru care am candidat la primărie. Mi-am pus dintotdeauna problema: un primar nu are cum mări pensia unui bătrân, nici salariile consătenilor săi, dar poate să le facă viața mai ușoară, mai fericită, creând condițiile de viață propice realizării personale. În mare parte, am reușit realizarea acestui scop. Sigur, raportat la toate nevoile care existau în comună, am rezolvat doar o parte din ele, dar, față de ceea ce s-a făcut înainte, eu sunt mulțumit și zic că am reușit, chiar peste așteptări...

- O comunitate se poate considera dezvoltată, în chip durabil, atunci când se bazează pe o infrastructură solidă. Vă rog să identificați câteva elemente de infrastructură dezvoltate în ultimul an al mandatului dumneavoastră.

- Atunci când preluam primăria, după victoria electorală, comuna stătea în felul următor: avea apă doar în satul Chețani și în Hădăreni, străzile nu erau asfaltate niciunde, era începută o lucrare de canalizare, care însă nu era funcțională, deși se lucra la ea din 2007-2008. Am reușit ca, în satul Chețani, să dăm drumul sistemului de canalizare; tot aici am asfaltat toate străzile. În satul Grindeni am asfaltat drumul DC 96 care leagă satul de magistrala E60, pe o lungime de șapte kilometri. Suntem, tot la Grindeni, într-un stadiu foarte avansat cu implementarea alimentării cu apă potabilă. Lucrarea este gata în proporție de circa 90% și sperăm ca, până prin 15 august, cel târziu, să curgă apa la robinetele cetățenilor. Au fost realizate trotuare în Hădăreni, urmând a începe și la Chețani. Unii cetățeni au reclamat că lucrările de infrastructură nu sunt la fel realizate, peste tot. Dincolo de prioritățile normale, atunci când resursele sunt limitate, există și condiționări obiective: cum să faci asfaltare fără a avea rezolvată apa potabilă sau canalizarea? La Hădăreni, avem în plan canalizarea și apoi asfaltarea. La fel, pentru Grindeni, unde apa potabilă era prioritatea numărul unu.

- Nu știm, deocamdată, cum se vor desfășura lucrurile în ce priveș te anul școlar următor. Vom afla, probabil, abia la sfârșit de august. Cum se zice, ne dorim bine, dar ne pregătim pentru rău. Cât de pregătită este comuna din punct de vedere al realizării condițiilor pentru școală, în anul școlar care vine?

- Sunt fiu al satului Chețani și am făcut școala primară aici. Știu bine ce avem, ce ne lipsește, așa că am reabilitat toate cele trei școli din comună, atât interior, cât și exterior, după nevoi. Am asigurat mobilier nou tuturor grădinițelor, iar grădinița din Hădăreni a fost complet reabilitată, atât interiorul, cât și exteriorul, am făcut împrejmuiri, am montat centrala termică. La Grindeni am asigurat apa prin firma “La Fântâna”, căci acolo copiii aduceau apa pentru băut de acasă. Revenind la procesul educativ propriu-zis, am asigurat profesorilor, în două etape, treizeci de tablete, iar pentru elevi am instituit premiile de excelență, răsplătind munca și învățătura; copiii chiar m-au surprins, căci anul acesta au fost chiar trei premii pe un loc. Avem proiectul Școala gimnazială din Chețani. Început din 2007, el a zăcut prin sertare și a constituit primul proiect, depus de mine, la Ministerul Dezvoltării, în 2016. Atunci nu a fost aprobat. Abia anul trecut a fost aprobat și sper ca pe 1 august să ne apucăm de lucru. Avem finanțarea, licitația este câștigată, iar speranța mea este ca, până la sfârșitul anului, școala să fie gata cu dotări cu tot. Pentru problemele de natură sanitară, generate de pandemie, am în plan dotarea școlilor cu tablete, pentru care am încheiat deja un contract, săptămâna trecută, cu firma Vodafone, prin care am achiziționat 100 de tablete, care vor fi distribuite ciclului doi, clasele V-VIII. În funcție de cum va evolua situația, vom dota fiecare elev cu tabletă. Putem, deci, trece ușor la școala online.

- Nedoritul fenomen al pandemiei a pus și pune la grea încercare sistemul nostru sanitar, care a dovedit nenumărate lacune. Cum stau lucrurile, în acest domeniu, la Chețani?

- Încă de la început am dorit să extind asistența sanitară. La Hădăreni, am repus pe tapet un proiect mai vechi, din 2003. Azi, avem un Centru medical modern, recepționat din martie, anul curent, cu două cabinete de medicină de familie, un cabinet stomatologic, farmacie. Suntem în procedură de atribuire pentru medici, în specialitățile pneumologie, dermatologie, reumatologie. Avem, în pregătire, un dispensar nou, construit de la zero, pentru comuna Chețani. Până vom avea toate aceste noi dotări funcționale, am asigurat, la Grindeni și la Hădăreni, o cameră la Căminul cultural, pentru medicii de familie, pentru a evita deplasarea cetățenilor la Chețani.

- Toate aceste realizări au solicitat sume însemnate de bani, care depășesc cu mult bugetul comunei. Cum ați rezolvat eterna penurie de fonduri în care se zbate satul românesc?

Comuna Chețani nu este o comună săracă, dar nici una deosebit de bogată. În 2016, bugetul comunei era undeva la trei milioane jumătate. La sfârșitul mandatului meu, bugetul a ajuns la 12 milioane, fără a crește taxele și impozitele, mai mult decât cerea rata inflației. Am reușit, doar prin întocmirea unor proiecte viabile, prin multă muncă și strădanii și - din păcate - foarte numeroase deplasări la București. Am atras, doar de la Guvern, peste 14 milioane de lei. În toți anii, din 1990 până la începutul mandatului meu, nu s-au mai pomenit atâți bani investiți la Chețani! Pentru prima dată în istoria sa, Chețaniul are trei proiecte în derulare, pe fonduri europene, fonduri cu care, până la mine, consătenii s-au întâlnit doar prin promisiuni electorale. Mă refer la Parcul din Grindeni, în valoare de cincizeci de mii de euro, unde am început lucrările la reabilitarea unei clădiri, tot din Grindeni, unde va funcționa un Centru social de zi, și la dotarea primăriei cu aparatură IT, care costă cam 5.000 euro. Desigur, chiar și așa, am procedat la revederea tuturor celor care plătesc impozite și eliminarea răi-platnicilor și a restanțelor, atingând un nivel de colectare a taxelor și impozitelor destul de ridicat.

- Vă cunoaște lumea ca iubitor de cultură, sport. Sunt activități care, chiar la nivel național, au fost neglijate. Ce s-a făcut la Chețani pentru dezvoltarea culturii și practicarea sportului?

- Am urmărit realizarea unui cadru plăcut de petrecere a timpului liber, prin activități cultural-sportive. Formația de dansuri, “Flori mureșene” avea doar câțiva tineri, vreo șase-șapte perechi, cărora, în afară de pasiune, le lipseau toate cele. Azi sunt peste douăzeci de perechi. Le-am angajat instructor, le-am confecționat costume și asigurat loc de repetiții, finanțându-le deplasările în țară și străinătate, unde ne-au reprezentat cu cinste. De asemenea, la preluarea mandatului, nu aveam nicio echipă de fotbal, iar la un moment dat erau trei. Am terminat vestiarele din Hădăreni și Chețani și am construit unul și la Grindeni. Plătim echipelor arbitrajele, precum și deplasările.

- Perioada trecută a fost extrem de grea, stresantă și încă este. Cum au reacționat consătenii dumneavoastră la rigorile impuse de pandemie și ce mesaj aveți pentru dânșii?

- Cetățenii au reacționat corect, noi nu am avut probleme mari, doar vreo 60 de persoane în carantină, dar, oamenii au fost cât se poate de receptivi, ajutându-ne să trecem cu bine greul pandemiei. Pentru asta, le mulțumesc! Îi rog, mai ales pe unii, să aibă răbdare, căci nici măcar o gospodărie n-o poți termina într-un an sau doi, dar cum să poți rezolva problemele unei comunități întregi. Îi rog, doar, pe cei mai sceptici, să compare cât am reușit să facem în patru ani cu ceea ce s-a făcut în treizeci de ani.

 

Lasă un comentariu