Adevărul e în Ortodoxie, Biserica cea rămasă neschimbată de la Hristos și de la Apostoli, până astăzi. Numai cei care au apelat la religie au putut dezlega sensul vieții. Cei care n-au putut face saltul de la rațiune la credință, au rămas condamnați la „amărăciune", cum mărturisește un mare scriitor și filosof modern, Emil Cioran, care și-a trăit amărăciunea la Paris. Un alt filozof contemporan, tot atât de elevat și tranșant în gândire, de altfel prieten cu Cioran, Petre Țuțea, mărturisea că fără revelație nu se poate ajunge la nici un sens. Înaintea lui o spusese, de altfel, chiar Mântuitorul: „Fără Mine nu puteți face nimic" (Ioan XV,5).
În urmă cu aproximativ 25 de ani, am pășit cu emoție pragul Facultății de Teologie „Andrei Șaguna" din Sibiu, unde am avut marea bucurie și onoare să-l cunosc pe distinsul Părinte Constantin Necula. L-am admirat dintotdeauna, lucru care e valabil și în prezent. Anii studenției la Teologia sibiană au fost marcați, cu siguranță, de bunele învățăminte pe care le-am primit de la sfinția sa.
Părintele Constantin Necula este sfințitor al vieții și învățător al credinței. Toată viața sfinției sale este o Liturghie. Cineva a găsit pentru aceasta o formulă foarte potrivită: viața și propovăduirea preotului este „o Liturghie după Liturghie". Așa cum biserica e un loc sacru în mijlocul satului sau într-un cartier de oraș, tot așa și preotul este un sacerdot, un om sfințit și sfințitor, oriunde s-ar afla. Sfinții Părinți tratează preoția cu mare respect, cu temere și cu sfială.
Părintele Constantin Necula este un om al rugăciunii, al meditației, o fereastră către Dumnezeu. Sfinția sa este milostiv, bun, iertător, încurajează și îmbărbătează pe toți cei din jurul său, într-un cuvânt, este un Părinte al tuturor care privesc la dânsul ca la o icoană. Părintele Constantin Necula e mai ales educator. Viața lui e lecție. Predica lui e lecție. Spovedania e lecție. În toate e multă pedagogie. A fi educator e adevărată artă. Dar s-a mai zis că e și știință. Arta îi dă preotului mobilitatea, metoda, adaptarea la psihologia și caracterul preopinentului, suplețea și omenia, dar știința, prin care înțeleg cultura preotului, îi dă soluțiile. Fără cea dintâi nu se poate, fără cea de-a doua, cea dintâi rămâne fără sens și conținut.
Părintele Constantin Necula e un preot dăruit cu har, cu o intuiție care sintetizează cultura, când aceasta e suplinită prin iubire. Sfinția sa este puternic, nu prin autoritate, ca orice autoritate, ci prin autoritatea iubirii, a iertării, a îndrumării pe calea cea bună. El e depozitul de suflete al comunității. Știe mai multe, despre fiecare, decât oricine altul. Este un bun administrator de suflete. Pe fiecare credincios îl îndrumă după adevărata învățătură, pe măsura capacității fiecăruia de înțelegere și pe măsura capacității fiecăruia de a pune în practică ceea ce înțelege. Părintele Constantin nu e al său. E al altora. E al credincioșilor. E Părintele lor. Părintele Constantin Necula e ca un Iisus. Îl cunoaște bine și Îl imită pe Iisus în toate cele posibile. Dar nu cu o imitație actoricească. Imitația din iubire adevărată e cu totul altceva. Modelul devine întruchipat în gândurile și în sentimentele, și în lucrarea celui care Îl imită. Ortodoxia, în general, nici nu și-a însușit calificativul de imitator - Imitatio Christi - tocmai pentru a evita căderea în imitația exterioară. Dacă aceasta e interioară, ea devine biblică: „Urmați deci pilda lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți" (Efes. 5,1). Ortodoxia a preferat termenul introdus de Nicolae Cabasilas: „Viața în Hristos", mai exactă în articulațiile trăsăturilor pe care trebuie să și le însușească preotul. Preotul este și Samarineanul milostiv al parohiei.
Părintele Constantin Necula e om luminat, înțelept, virtuos, evlavios, în pas cu evlavia poporului nostru, păstrător al bunelor obiceiuri. Este în pas cu cultura și cu civilizația vremii, dar și cel care ține trează atenția spre ceea ce e bun și plăcut lui Dumnezeu, spre ceea ce are valoare veșnică. În misiunea sa, este demn, iar convingerile și învățăturile sale sunt limpezi și servesc drept exemple credincioșilor săi și nu numai. Părintele Constantin Necula e omul prin care vorbește Dumnezeu, iubește Dumnezeu, iartă Dumnezeu. Este omul lui Dumnezeu, cum învață Sfântul Apostol Pavel. Sfinția sa e sacerdot, cuvânt care vine de la sacru. El sfințește viața, sfințește natura, sfințește roadele, sfințește evenimentele vieții oamenilor, sfințește istoria, sfințește trecerea dincolo.
Sfinția sa, în preocupările sale cărturărești, se apleacă cu meditație asupra unor concepte mari ale înțelepciunii umane și dumnezeiești, precum și asupra modului în care acestea relaționează între ele.
Părintele Constantin Necula e „sarea pământului" și „lumina lumii". Întru slujirea preoțească e chemat să dea sens, să explice, să facă lucrurile coerente, să sistematizeze, să definească, să completeze, să lumineze. Este lumina care luminează în sufletele păstoriților săi și ale tuturor care se adapă din înțelepciunea fără de margini a sfinției sale.
Părintele Constantin Necula e rostitor, propovăduitor și împlinitor al Logosului divin. Preoția sa e frumoasă, e sublimă, e darul lui Dumnezeu. Sfinția sa dezleagă destinele oamenilor, descoperă sensul destinelor lor, părintele Ilie dă mărturie despre înviere, dă speranță și elan. Este educator de generozitate. Sfinția sa liniștește vieți de oameni, schimbă cursul unor vieți, însănătoșește, recreează, luminează, naște din nou. Conduce destine pe cărările uneori întortocheate ale vieții. Îl ia pe om în brațele sale de la botez, de la intrarea în lume, apoi încheagă familii, și în cele din urmă tot el încheie destine, ducând pe om la groapă, cu nădejdea învierii și a vieții celei veșnice, și cu aceeași nădejde îi mângâie pe toți.
Ajuns la o vârstă frumoasă de maturitate și înțelepciune, împodobită cu atâtea realizări, de la înălțimea cărora poate privi cu deplină bucurie spre anii cei mulți în care a trudit cu maximă osârdie în ogorul Bisericii lui Hristos, a neamului românesc și a culturii române, cu siguranță, părintele Constantin Necula se înscrie, încă de pe acum, fără îndoială și pe bună dreptate, în galeria acelor „preoți cu crucea-n frunte" și, totodată, în rândul preoților cărturari pentru profundul profesionalism al sfinției sale, precum și pentru seriozitatea pe care o arată și o demonstrează în tot ceea întreprinde.
Aducerea în centrul atenției a unui mare om al Bisericii este un lucru frumos. Mai ales când este vorba de o personalitate de excepție a ecleziologiei românești contemporane, cum este Părintele profesor Constantin Necula, care, iată, împlinește frumoasa vârstă de 50 de ani de viață. Aducem în actualitate figura distinsului teolog Constantin Necula, cu convingerea deplină că opera sa teologică de excepție, cea de până acum și, cu ajutorul bunului Dumnezeu și cea care va urma, trebuie să fie cunoscută cât mai mult, nu numai de cei de azi, ci mai ales de generațiile care vor veni după noi, căci, după cuvântul episcopului-cronicar Macarie al Romanului (secolul XVI), avem datoria morală ca „lucrurile întâmplate în vremile și domniile trecute" să nu fie „acoperite de mormântul uitării". Într-adevăr, o viață de neîncetate strădanii, desfășurate pe parcursul anilor, nu poate să fie uitată, ci trebuie să fie „pusă în sfeșnic", ca „să lumineze" celor de azi și de mâine. Părintele Constantin Necula este un fiu distins al neamului nostru românesc, neam care a dat, de-a lungul secolelor, atâția cărturari luminați care și-au avut rostul lor în ridicarea culturală a poporului român. Un luminător pentru poporul său este și Părintele Constantin Necula.
Părintele Constantin Necula este un izvor viu. Izvorul Constantin Necula nu va seca niciodată. Va rămâne veșnic viu. Dumnezeu i-a dat zile rodnice, ca să-și folosească mintea, inima și sufletul spre îmbogățirea minților, a inimilor și a sufletelor celor din preajma lui. Anii vieții sfinției sale îi umple zi de zi cu roade de adâncă cugetare și de profundă simțire, mai mult decât mulți din generația lui, și nu numai din domeniul teologic, și nu numai din spațiul românesc.
Opera și întreaga gândire a Părintelui Constantin Necula sunt o împlinire de excepție a teologiei românești, la sfârșit de secol XX și mileniu II, și început de secol XXI și mileniu III, cu valențe multiple și foarte semnificative pe plan teologic și cultural, în general. Suflul nou adus teologiei românești, precum și reflexiunea de substanță și de mare elevație intelectuală, dau operelor Părintelui Constantin Necula caracterul de lucrări de referință, încă pentru multe generații de teologi de azi înainte.
Părintele Constantin Necula este un teolog prin excelență. În teologia românească, sfinția sa se află în rândul marilor ctitori de operă teologică și este, totodată, un veritabil dascăl și îndrumător, dar și ziditor de suflete. Cred că se poate vorbi și de o așa numită „Generație Necula". În termenul acesta de „generație", am înțeles nu pe colegii lui de vârstă, ci pe ucenicii și studenții lui, pe cei asupra cărora gândirea lui și-a pus amprenta, pe cei care au învățat de la el, pe cei care se pot considera ieșiți din școala lui, pe continuatorii ideilor și orientărilor lui. Putem în acest sens vorbi de o „generație Necula"? Dacă cel dintâi întrebat aș fi eu, eu aș răspunde că da. Așa cum au fost și alții înaintea lui, deschizători de drumuri, tot așa și Părintele Necula este un astfel de deschizător. Foarte mulți s-au dezvoltat și desfășurat sub soarele lui și continuă și pe mai departe să facă acest lucru. La foarte mulți, până acum, le-a stimulat gândirea, le-a lărgit orizonturile, le-a deschis niște puncte cardinale de orientare și, cu siguranță, toate acestea continuă și se multiplică. Consider că toți aceștia intră în „Generația Necula".
Cred că este potrivit să-l vedem pe Părintele profesor Constantin Necula, și ca om și părinte al studenților săi. Toți cei ce îl cunosc, știu prea bine că sfinția sa nu este numai un dascăl destoinic, entuziast și priceput, ci și un părinte bun și iertător al studenților săi, un adevărat ctitor de suflete. În relațiile sale cu colegii, cu apropiații, cu prietenii, îi impresionează pe toți prin cordialitatea și prin optimismul său viguros, care emană din întreaga sa ființă. Este înzestrat cu o natură generoasă și plină de omenie, integru, dezinteresat, realist, asociabil la cauze și acțiuni mari. Toți studenții știu că are un suflet de aur, o inimă caldă și deschisă. Înzestrat cu bogate resurse sufletești, cu un tact pedagogic deosebit, stăpân pe multiple izvoare de inspirație, pe care le fructifică cu ajutorul alesei sale culturi, Părintele profesor Constantin Necula știe să pătrundă în sufletele studenților, să-i călăuzească pe toți pe calea binelui, a adevărului și a muncii cinstite, să-i ajute cu cuvântul și cu fapta, să-i încurajeze și să-i sprijine cu râvnă.
Părinte profesor Constantin Necula, vă transmit frățești și prietenești îmbrățișări călduroase. La mulți ani fericiți și binecuvântați! Să păstoriți încă mulți ani în ogorul lui Hristos.
