Identificarea prin intermediul bătăilor inimii este considerată mai sigură decât amprenta digitală sau recunoașterea facială, susțin cercetătorii de la Pentagon, citați de descopera.ro.
Pe lista de măsuri biometrice de securitate, care include amprentele, scanarea facială și chiar felul mersului, intră acum și ritmul cardiac, care poate fi și el folosit pentru a identifica cu mare precizie o persoană.
Semnătura cardiacă
Tehnologia a fost creată de Pentagon și se numește Jetson. Se folosește un laser care măsoară mișcările pielii generate de bătăile inimii și funcționează de la o distanță de până la 200 de metri.
Bătăile inimii sunt unice pentru fiecare persoană, creând ceea ce specialiștii numesc semnătura cardiacă. Spre deosebire de celelalte măsuri biometrice de securitate folosite în prezent, precum amprentele, semnătura cardiacă nu poate fi falsificată, pentru că o persoană nu poate să își modifice ritmul în care îi bate inima în mod normal.
Bătăile inimii, ca și amprentele și chipurile, sunt unice. Undele distinctive generate de dilatațiile și de contracțiile inimii diferă de la persoană la alta, ceea ce înseamnă că pulsul poate deveni o informație biometrică, adică o caracteristică fiziologică unică ce poate fi folosită pentru identificarea unei persoane.
Ba, chiar mai mult: o bătaie de inimă ar putea fi mai eficientă decât amprenta pe care azi o folosim pentru deblocarea telefoanelor. Deja există start-up-uri care fabrică monitoare cardiace neinvazive ce pot detecta somnolența la volan sau autentifică ușerii la intrarea în facilități de înaltă securitate. Aceste monitoare ar putea înlocui, în cele din urmă, scanerele de amprente din smartphone-uri sau pe cele de acces.
Pulsul, indicator al stării emoționale
Dar, identificarea prin bătaia inimii vine cu propriile îngrijorări în ceea ce privește intimitatea și datele personale. Pulsul este, până la urmă, un indicator al stării emoționale și al sănătății. Potențialul de a profita de pe urma datelor biometrice ale organismului nostru, care se actualizează în fiecare secundă, este greu de ignorat.
Folosirea bătăii inimii pentru identificarea unei persoane este relativ simplă. Pulsul este reglat de celule care trimit impulsuri constante de electricitate ce spun mușchilor inimii să se dilate și să se contracte, pompând sânge în corp. Aceste impulsuri generează unde electrice măsurate de o electrocardiogramă.
Dacă folosim aceeași parolă sau amprentă ca să accesăm aplicații sigure, o bătaie de inimă ar putea trimite o parolă la fiecare secundă. Astăzi, tehnologia a avansat până în punctul în care scanerele portabile EKG pot funcționa și în afara cabinetelor medicale.
Tehnologia CardioID, de pildă, poate obține date doar înregistrând pulsul din degetele unei persoane, scopul ei fiind să monitorizeze dacă șoferii adorm la volan și să îi alerteze. În viitor, ar putea fi folosită ca să detecteze nivelul de alcool în sânge.
Amenințarea hackerilor
Însă, există o mare problemă: până și bătăile inimii pot fi amenințate de hackeri. Dacă atacatorul a obținut acces la datele tale EKG, le-ar putea folosi ca să păcălească un device de monitorizare a inimii.
În afară de provocările tehnologice, folosirea bătăilor inimii ca date biometrice aduce cu sine probleme legale și etice pe care amprentele nu le suscită. O înregistrare EKG ar putea conține informații sensibile depre emoțiile și sănătatea unei persoane. Un angajator sau o companie privată le-ar putea folosi în scopuri discriminatorii. De pildă, ar putea profita de boala de inimă a unui angajat ca să-l concedieze. În plus, spre deosebire de parole, datele biometrice nu pot fi schimbate. Odată ce le folosești, rămân legate pe vecie de identitatea ta.
“O modalitate de a face aceste date mai sigure ar fi să le modifici înainte ca ele să fie înmagazinate. În acest fel, dacă datele tale EKG sunt sparte, ele nu pot fi legate de alte înregistrări ce aparțin altor baze de date și identitatea ți-ar fi protejată.
Viitorul identificării biometrice prin intermediul bătăilor inimii este încă neclar. Ar putea deveni parte cotidiană a sistemelor de autentificare ce ne-ar permite accesul în mașini sau în clădiri de birouri. Sau ar putea fi folosite în situații mai specifice, acolo unde riscurile lipsei de confidențialitate ar fi mai mici decât nevoia de securitate. Sau ar putea deveni date biometrice complementare care se pot adaugă amprentei sau scanerelor faciale.
La urma urmei, inimile noastre sunt doar una dintre caracteristicile care ne fac unici”, concluzionează specialiștii americani de la Pentagon. (L.P.)
