“Născătoare de DUMNEZEU Pururea Fecioară, Sfintei și dumnezeieștii icoanei Tale, cu dragoste și credința închinându-ne, o sărutăm mulțumind căci printr-însa celor credincioși le dăruiești cu adevărat tămăduiri sufletelor și trupurilor. Pentru aceasta strigăm către Tine; Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale,slavă purtării tale de grijă, ceea ce ești una binecuvântată”.
La anul 1863, părinții ctitori ai Schitului românesc PRODROMU, de la Sfântul MUNTE ATHOS, au mers în România pentru nevoile obștii, însă în inima lor era o mare dorința și evlavie de a dobândi o sfântă icoană mai însemnată și făcătoare de minuni a Maicii Domului, care să fie spre ocrotirea și binecuvântarea locului românesc, așa cum aveau toate mănăstirile Athonite.
Din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, l-au găsit în fosta capitală a Moldovei, la Iași, pe pictorul IORDACHE NICOLAU, care s-au învoit să le picteze o icoană cu rânduiala strictă de post și rugăciune, cu credința că Maica Domnului îi va ajuta să ducă la bun sfârșit lucrarea încredințată, deși era înaintat în vârstă.
Socotindu-se nevrednic de finalizarea picturii, deoarece sfintele fețe ale Maicii Sfinte și Pruncului Sfânt nu le putea fina-liza, părinții NIFON și NECTARIE l-au îmbărbătat și făcând metănii, se închina și se ruga Măicuței Sfinte că să-i lumineze mintea.
În noaptea de 28-29 iunie 1863, minunea s-a produs, căci de ziua SFINȚILOR APOSTOLI PETRU și PAVEL, mergând în odaia unde lucra la icoană, a ridicat pânza de pe fața ei și atunci a văzut cu adevărat că sfintele fețe erau îndreptate, corectate după toată cuviința, pline de har Dumnezeiesc, așa cum se vede și astăzi la icoana PREACURATEI MAICII lui DUMNEZEU PRODROMITA.
Însuși Mitropolitul Calinic MICLESCU (1822-86) însoțit de preoți și popor s-au închinat cu toată evlavia minunându-se. “Cu adevărat mare dar ne-a dăruit Maica lui Dumnezeu prin această minunată și preaslăvită icoana a Sa”.
Multe au fost minunile săvârșite atunci de icoană atât la Iași, cât și în drumul către Sfântul Munte, la Episcopia Hușilor, la Bârlad, în casa doamnei Ecaterina Sutu, la Galați în biserica Sfinților împărați Constantin și Elena. Ajungând părinții cu cinstita icoană la Sfântul Munte, la Arsanaua (portul) Schitului Prodromu au trimis vestea că toți preoții îmbrăcați în veșminte împreună cu monahii, cu cântări și tămâieri să se pogoare la mare pentru întâmpinarea Sfintei Icoane. Aici pe drum s-a petrecut o altă minune, căci boii de la carul în care era așezata icoana au mers până la un anumit punct după care s-au oprit brusc, nemaivoind a merge, ceea ce i-a determinat pe părinți să poarte icoana pe umeri și să o ducă pe umeri în biserica mare. Până astăzi, se vede locul în care boii s-au oprit și este însemnat printr-o Sfântă Cruce. Acest eveniment minunat ne trimite cu gândul la o altă minune săvârșită în secolul IV, când au fost strămutate moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan de la Ierusalim, la Constantinopol, în timpul împăratului Constantin cel Mare. Fiecare creștin care se închină cinstitei icoane mărturisește că Maica Domnului are o blândețe, este plină de har Dumnezeiesc și simte în inima sa o dulceață duhovnicească, bucurie și pace. Pe locul unde se află azi Schitul românesc, pe la anii 1320 -1330, Cuviosul Marcu Ascetul, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul (1265-1310) a văzut-o pe Maica Domnului șezând ca o împărăteasă, fiind înconjurată de îngeri și arhangheli și de toți cuvioșii Sfântului Munte care i se închinau și o slăveau. Toate acestea închipuiau și arătau că la vremea potrivită se va ridica o biserică mare în care Maica lui Dumnezeu, prin icoana Sa făcătoare de minuni, va domni ca o împărăteasa ce se îngrijește de toți nevoitorii și pelerinii Schitului Prodromu.
Icoana Maicii Domnului se prăznuiește întotdeauna la 12 iulie, la 13 zile după sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, strămutarea fiind făcută de către Părinții Bisericii, iar în Sfântul Munte, la data de 25 iulie, cu priveghere de toată noaptea.
Se cuvine să înălțăm rugăciuni și mulțumiri lui Dumnezeu pentru această preaslăvită Icoană și să strigăm: “Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Marie, ocrotitoarea și apărătorea noastră, cerem a ta biruită apărare, împărăteasa cerului și a pământului, ceea ce ai cu dragoste numele de “Prodromita”, adică “înainte Mergătoare”, întărește-ne întru lucrarea faptelor bune și ne du de mâna întru împărăția Cerească; povățuiește-ne pe noi și pe toți drept credincioșii creștini spre a vedea și veșnic a ne îndulci de slava Fiului Tău și Dumnezeului Nostru, că binecuvântată și preaslăvită ești în vecii vecilor Amin”.
