Dacă în prima parte am văzut ce spune învățătura Vechiului Testament și cum trebuie să ne raportăm noi, oamenii credincioși, la situațiile speciale apărute la un moment dat în viața noastră, așa cum este și această pandemie provocată de acest virus, COVID 19, așa cum îl cunoaștem, în rândurile care urmează dorim să găsim învățătura Noului Testament, legat de astfel de probleme.
Trebuie specificat de la început, tocmai ca să putem sesiza diferența, că Noul Testament, ne spune chiar Mântuitorul Iisus Hristos, nu este altceva decât desăvârșirea Vechiului Testament: “Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Mt 5,17).
Dacă în Vechiul Testament am văzut cum Dumnezeu, prin astfel de boli, avertiza poporul ales pentru părăsirea căii celei drepte sau chiar și atunci când pedepsea o făcea cu scopul pocăinței și a restaurării poporului ales, în Noul Testament starea de spirit este complet schimbată. Astfel, în Evanghelii se spune cum Iisus: “vindeca orice boală și orice neputință” (Mt 9,35; Mc. 3,10). De aceea se poate observa că în Noul Testament nu se mai face referire atât de mult la aceste “ciume” sau boli contagioase, prezența fizică a Fiului lui Dumnezeu în lume făcând ca acestea să-și piardă “puterea” în fața credinței.
Evanghelistul Luca, în Evanghelia scrisă de el, chiar asociază ciuma vechi testamentară cu foametea, cutremurele (adică răspunsul naturii la munca omului) etc. Poate că înțelegem acum de ce unii (aici mă refer la credincioșii practicanți) sunt oarecum reticenți la toate informațiile media, unele de-a dreptul morbide, referitoare la acest virus, cu care se pare că trebuie să învățăm să trăim, dar fără să renunțăm la ceea ce este important: grija față de suflet - prin spovedanie, ÎMPĂRTĂȘANIE și participarea la Sf. Liturghie. În realitate, grija noastră, așa cum o prevede și Evanghelistul Luca, trebuie să fie una care să meargă puțin mai departe decât ziua pe care o trăim. Și un exemplu pentru a înțelege mai bine este și discursul reprezentanților ONU, care atrag atenția că datorită acestei pandemii sau, mai corect spus, a opririi activităților economice, până la finalul anului 2021, numărul celor care vor suferi din cauza foametei va crește cu 130 de milioane, ajungând la 3,7 miliarde de oameni la nivel mondial. Întreb și eu: oare pentru FOAMETE nu se putea declara pandemie, să punem mână de la mână și să alinăm foamea atâtor copilași și nu numai. Nu știu dacă găsesc pe cineva preocupat de această problemă, să îmi răspundă și mie.
Revenind la învățătura Noului Testament, din Evanghelia Sf. Matei ne dăm seama și mai clar că problema unei ciume, a unei pandemii, nu este atât de importantă pentru Doctorul tuturor bolilor, El văzând această problemă ca o experiență comună în viața umanității, experiență care a fost și va mai fi, depinde de noi: “Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri” ( Mt. 24,7 ).
La fel găsim folosirea termenului de ciumă și în cartea Apocalipsei, ea devenind o caracteristică generală a istoriei umane. Răspândirea bolilor este doar o anticipare a pandemiilor adevărate, care vor fi parte și ele din sfârșitul vremurilor acestora, așa cum ne arată cartea Apocalipsei: “Aceștia (cei doi martori ai Apocalipsei) au putere să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.” (Apoc. 11,6).
Și totuși, creștinul de azi se teme, se sperie, se panichează. Oare de ce? Este o întrebare la care fiecare dintre noi trebuie să-i dăm un răspuns, răspuns care va fi în funcție de rădăcinile fiecăruia dintre noi. Dacă sunt rădăcini înfipte în nisip sau de suprafață, sau pline de buruieni, nu o să ne poată ancora în realitate și ne lăsăm ușor duși de nas de cei care doresc acest lucru cu un scop bine precizat. Dar dacă sunt rădăcini înfipte în pământ mănos, lucrat bine, rămânem în picioare așa cum ne-a creat Domnul, verticali.
Putem concluziona, fără să cădem din dreapta judecată, că apariția unor astfel de boli cu caracter de pandemie (declarată de unii, vom vedea pe viitor cu ce scopuri), pot sau nu să aibă legătură cu sfârșitul veacurilor sau cu judecata lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Sau poate fi și consecința propriei noastre trăiri în păcatul pe care îl facem zi de zi. Ca și creștini practicanți, nu trebuie să uităm că boala este acceptată de Dumnezeu, doar pentru a ne aduce aminte că viața noastră este fragilă pe acest pământ, și finalul ei depinde doar de hotărârea lui Dumnezeu, fără a putea avea noi vreo putere asupra ei.
Ca răspuns al nostru în fața celor pe care le trăim, găsim cuvântul Scripturii: “nu te teme”, cuvânt pe care îl găsim în Sf. Scriptură de peste 300 de ori. Să știți că nu întâmplător este acest număr așa de mare. Creștinul are nevoie de curaj, de mărturisire, de trăire. Ca să putem să fim fără frică, trebuie să fim și înțelepți, adică în fața oricărei încercări să știm să ne protejăm pe noi înșine, dar și pe ceilalți, fără a ajunge să uităm unii de alții, chiar dacă se cere azi, distanțare fizică. Cu atât mai mult, azi, sufletele trebuie să rămână unite, pentru a învinge răul.
Pentru noi, singura soluție este întoarcerea la Hristos. Chiar dacă pentru unii este o problemă, de exemplu împărtășirea cu o singură linguriță la Sf. Liturghie, adevărata problemă este să Îl părăsești pe Hristos, din frică, din necredință, adică să nu te mai împărtășești deloc. Vă îndemn, cu toată convingerea, împărtășiți-vă dragii mei cu Trupul și Sângele lui Hristos, Cel care vindecă toate bolile. Aveți încredere în duhovnicii dumneavoastră, și dacă apare gând de frică sau de neîncredere, discutați problema cu duhovnicul în Taina Spovedaniei și vă dă Dumnezeu cea mai bună soluție pentru sufletul fiecăruia.
Noi nu trebuie să uităm că Dumnezeu permite boala pentru scopurile Lui, pe care noi nu le cunoaștem, însă uneori bolile sunt rezultatul faptului că trăim într-o lume căzută. Nu poate spune nimeni că pandemiile, de exemplu, au sau nu o cauză spirituală, dar știm cu siguranță că Dumnezeu controlează suveran toate lucrurile, așa cum ne spune Sf. Apostol Pavel: “Pentru că de la El și prin El și întru El sunt toate”. AMIN!
Fiți tari și cu credință, creștini, în fața vitregiilor acestei vieți!
Amin!
