POVESTEA ÎNTOARCERII LA RĂDĂCINI: CRAMA SÂNTU ȘI VINURILE “GURĂ DE RAI”

Distribuie pe:

Avocatul Vasile Costea reînvie pe dealurile molcome ale satului natal, Sântu, comuna mureșeană Lunca, tradiția seculară viti-vinicolă din cea mai nordică zonă proprice viticulturii a României. Din drag de rădăcinile sale, cu conștiința că poate contribui la reclădirea satului natal, Vasile Costea a investit, consecvent, în ultimii zece ani, în plantația de viță-de-vie și Crama “Sântu”, resurse de suflet și financiare pentru ca astăzi să ne bucurăm de vinurile premium reunite sub brandul intitulat inspirat “Gură de rai”.

Povestea Cramei Sântu a început în urmă cu 10 ani, atunci când Vasile Costea, “fiu al satului”, dar și avocat de succes, a cumpărat terenurile necesare reînființării podgoriei vechi săsești, cu rădăcini înainte de Primul Război Mondial. În urmă cu 7 ani, au început lucrările de construcție și restaurare a clădirii în care astăzi funcționează Crama Sântu.

 “Dragostea pentru satul și casa părintească m-a făcut să fac această investiție. Istoria mănăstirii care a dat numele satului, dorința de a o reconstrui pentru toți cei care locuiesc aici, m-a determinat să repun în valoare tradițiile viticole ale zonei și ale oamenilor locului. Pe lângă scopul istoric și spiritual, crama va fi și un vector de creștere economică și de dezvoltare turistică, punând accent pe produse autentice, cu o calitate superioară. Pe viitor, dorim să facem cunoscut, la nivel regional și național, brandul Crama Sântu și al vinului “Gură de Rai”, își începe povestea Vasile Costea, proprietarul Cramei Sântu.

Pe dealul pe care se află plantațiile de struguri aparținând Cramei Sântu, au existat de-a lungul istoriei o cultură a cultivării viței-de-vie și a producției viti-vinicole. Atât șașii, cât și românii au avut o tradiție a vinului de calitate, datorită terenului și climei excelente, dar și a expunerii solare.

Vechea podgorie, dispărută după Revoluție, și terenurile cucerite de mărăcini, au fost înlocuite de o nouă plantație cultivată cu soiuri de viță-de-vie nobile, care produce struguri de calitate din care se obțin vinurile premium sub brandul “Gură de rai”.

“Denumirea vinului «Gură de rai» este simbolistica satului transilvănean, autentic românesc. Este o simbioză între partea spirituală, venită pe proiectul de reconstrucție a bisericii, și pitorescul satului Sântu, «un adevărat picior de plai pe o gură de rai», ne explică Vasile Costea.

Sunt patru tipuri de vin, două albe și două roșii, pe care Crama Sântu le poate oferi iubitorilor acestei licori: White Cuvee, Fetească Regală/Sauvignon Blanc, Red Cuvee și Merlot/Feteasca Neagră. Producția anuală obținută în 2019 a fost de 5.000 de sticle, iar în perioada următoare, proprietarul cramei estimează o creștere la 10.000 de sticle.

Clădirea în care se află acum crama a fost restaurată complet, ea fiind construită prin anii 1952, în ea funcționând sediul administrativ al activităților agricole ale zonei, inclusiv pentru producerea vinului.

Povestea satului Sântu. Un sihastru i-a dat numele

“SÂNTU este o mică localitate idilică, o adevărată «gură de rai», așa cum multe găsești dacă străbați zona Transilvaniei. La 40 de km de Târgu Mureș, lângă Reghin, în inima țării, pe drumul care duce spre Bistrița, un mic indicator te avertizează că în partea stângă găsești un sat cu nume care, la prima vedere, te intrigă și te atrage: Sântu. Explicația ți-o poate oferi orice sătean, mândru de originea lui: la începutul acestui mileniu, pe locul numit Dumbrăvița, exista o mănăstire în care a sihăstrit un singur călugăr pe nume Andrei și căruia, pentru viața lui singuratică, i-au spus oamenii Sfântul, de unde derivă și numele satului: Sântu. Aici, la Sântu, pe dealul Dumbrăvița, am plantat noi vița de vie din care am creat «Gură de rai». Găsești în el toată dragostea pentru aceste locuri minunate, pentru oamenii extraordinari, pentru tradițiile și obiceiurile care încă se păstrează, pentru... locul natal”, subliniază proprietarul Cramei Sântu.

Conform surselor existente, biserica veche din Sântu, o construcție modestă din lemn, care data din 1813, a fost demolată, fiind reconstruită în 1932. Urmele vechii școli confesionale românești le găsim încă acolo, cursurile ținându-se în tinda și pridvorul bisericii, până în 1874, când și-au construit o altă școală care se folosește și astăzi.

“Avem de gând să reconstruim vechea biserică a satului, ale cărei urme le regăsim într-o zonă a terenului cumpărat inițial.

Proiectul este unul de suflet, prin care doresc să reîntorc moștenirea spirituală către oamenii locului, consătenii mei, care merită cu prisosință să-și recupereze o parte din istoria satului, acum pierdută”, a mai adăugat Vasile Costea.

Conform monografiei satului, Sântu a fost atestat documentar încă din anul 1319, printr-o scrisoare a regelui Carol de Anjou al Ungariei, care deposedează anumite persoane de niște domenii. Pe raza localității au fost, însă, descoperite vestigii arheologice începând cu epoca bronzului până în perioada Imperiului Roman, când s-au găsit monede din perioada Împăratului Domițian, 89 d.H.

“Sântu este un sat autentic românesc din inima Transilvaniei, cu oameni harnici și destoinici, cu istorie seculară și tradiții frumoase. În același timp, zona aceasta are imprimată un puternic iz de multiculturalism, pe care trebuie să îl conservăm și să îl promovăm. Am trăit aici, împreună, români, maghiari, sași și alte nații, ne-am întrepătruns culturile, am dezvoltat relații interumane și ne-am completat”, a mai adăugat Vasile Costea.

Lasă un comentariu