Capacitatea este cel mai important examen din viața omului educat, deoarece el poate fi susținut o singură dată și stabilește, de cele mai multe ori definitiv, direcția educațională pe care va merge tânărul, absolvent de gimnaziu.
Evaluarea Națională - 2020 s-a finalizat de puțin timp, odată cu încheierea procesului de repartizare computerizată a candidaților pentru toate profilele de învățământ. Notele de admitere în licee, cel puțin pentru cele de top, au fost binișor mai mari decât în anii precedenți. Poate elevii au învățat mai mult pe “coronavirus” - de plictiseală, sau rezultatele se datorează reducerii materiei de examen, prin eliminarea unor capitole, destul de importante, la matematică sau la limba română, nu mă îndoiesc, și la limba maternă.
Este evident că Evaluarea Națională din acest an a venit cu multe “noutăți”, care au bulversat candidați, părinți, bunici, rude și, nu în ultimul rând, Ministerul Educației, care a avut mari probleme cu micuțul virus. Ordine și circulare confuze sau contradictorii, discursuri penibile, dar cu vorba rară și apăsată, ale doamnei ministru, au fost câteva elemente care ne-au mai descrețit frunțile pe timp de pandemie, când însăși organizarea examenului de Evaluare Națională stătea în cumpănă.
Mască și mascare
În acest an, după cum știm, a fost introdus un examen eliminatoriu, cu durata de cinci secunde și care era unul medical. Aici era invers: la “note” mari, peste 7.30, erai respins. Elevii au fost rarefiați în bănci și, desigur, s-au prezentat cu noul obiect vestimentar și sanitar, adus la modă în vremea lui corona: masca.
Aceasta are două avantaje și cam patru, cinci dezavantaje. Avantajele le auzim cam peste tot de dimineață până seara: ne protejează pe noi și îi protejează pe ceilalți de noi, prin izolare. Dezavantajele se aud foarte rar, așa că merită să fie amintite aici. Măștile reduc binișor cantitatea de oxigen care aerisește creierul, util în timpul examenului, ne creează stări de anxietate, ne depersonalizează, ne aburesc ochelarii, sunt urâte și scumpe. Prețul unei măști a crescut cam de zece ori, fără vreun motiv. Aici, lumina care vine de la apus, recte capitalismul european, și-a pierdut masca și vizeta și i se văd cornițele în toată splendoarea lor. Nici nu vreau să mă gândesc cât ar “costa” un vaccin împotriva virusului, dacă el ar exista, și cam ce jaf ar fi pe capul statelor, obligate să-l cumpere, mai ales coloniile, din care cu mândrie facem parte. Dar să revenim.
Pe fondul acesta tensionat și plin de ambiguități, totuși, examenele de Evaluare Națională stăteau să înceapă, într-o organizare onorabilă, cel puțin pentru județul Mureș. Tandemul Inspectorat Școlar - Primărie a funcționat bine la Târgu-Mureș, și să recunoaștem că în acest an cu toții au avut ceva mai mult de lucrat, pentru a reduce la minim riscurile.
Dar, când am crezut că le știam pe toate, vine o veste, ușor strecurată pe sub ușile sălilor de examene, o știre care părea minoră și inofensivă. Nu era “noaptea ca hoții”, era “ziua ca progresiștii europeni...”
“Anonimizarea rezultatelor, o premieră în istoria examenelor din România, a fost introdusă chiar în timpul probelor de Evaluare Națională, ca urmare a unei solicitări din partea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precizează Ministerul Educației” - este o știre ce apărea pe Digi 24 la data de 15.06.2020.
Of, datele personale
În democrație sau în dictatură, în comunism sau în capitalism, datele cu caracter personal au fost protejate, cel puțin la nivel declarativ, dar în toate vremurile cine trebuia să știe - știa tot. Totuși, în toate regimurile aparențele trebuie păstrate, pentru că, desigur, cât mai multe “secrete” nu pot decât să facă bine sistemului. Cu ocazia examenului de evaluare națională am aflat un lucru inedit, nemaiîntâlnit de la Spiru Haret, fondatorul învățământului românesc modern.
Notele obținute la probele de examen reprezintă date cu caracter personal și trebuie secretizate. Recunosc că nici Stalin și prietenii lui n-au avut atâta imaginație! Pare a fi un lucru minor, o chestiune tehnică și de aceea, probabil, nu merita vreo dezbatere. Așa să fie oare? Atunci de ce vine direct de la Uniunea Europeană? Oare U.E. se ocupă cu “mărunțișuri”, este această codare a numelui un lucru minor? Despre Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nu vreau să vorbesc aici, din simplul motiv că sigur, sigur nu este “Națională” decât cu numele, precum SovRomurile erau “românești”.
Dar ce foloase ne aduce nouă această reglementare și cu ce ponoase ne lovește?
La capitolul “foloase”, la prima mână ar fi: să nu-i cunoaștem pe cei pentru care statul a cheltuit bani în zadar și care au obținut note nesimțit de mici. Cu această ocazie, pe lângă uniformele școlare, autoritatea profesorilor, programa solidă și neschimbătoare; mai dispare încă un motor al învățării: rușinea față de oameni și față de colegii tăi. Dar nici pe cei care au luat zece nu are voie să-i știe nimeni. Și ei trebuie să rămână anonimi și de aceea performanța lor a fost anonimizată. Nici asta nu putem să o trecem la foloase, pentru că oprește un alt motor al educației, încă de pe vremea în care învățăceii îl ascultau pe Platon în grădinile lui Akademos.
Modelul și respectul pentru valoare
Probabil va fi un lucru foarte rău ca un profesor să spună “bravo, treci la loc, ai nota 10”, desigur pentru că îl jignește pe cel care are trei și patru. Așa da valori europene! Într-o Europă sălbatic concurențială se lovește exact la rădăcina ierarhiei valorilor. Apoi codarea numelui creează, cu siguranță, suspiciune și dezbinare între elevi, care se pot gândi pe secretomania declanșată, că unele note pot fi măsluite. Atomizarea sau, conform dexonline, fărâmițarea populației școlare este un folos, dar al cui? Al nostru, sigur nu!
Nu numai că notele nu ar trebui să reprezinte “date cu caracter personal”, cel puțin pentru învățământul public, ci mă gândesc că poate nu ar fi rău ca aleșii sau nealeșii noștri, pe lângă declarația de avere, care arată situația financiară, să publice, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, și situația lor școlară. Poate așa vom scăpa de cazurile în care un primar își ia Bacu abia la al treilea mandat. De ce să fie publică averea unui senator, iar notele obținute pe la examene nu?
Să nu uităm, tot la capitolul ponoase, tristețea de la aviziere, unde nu putem admira decât niște cifre lipsite de sens. De ce copiii noștri trebuie să primească un cod dacă noi le-am dat un nume? Dacă se vroia introducerea acestui progresism putea să ne întrebe cineva și să ne exprimăm opțiunea. Personal sau anonim?
Concluzie amară
Ministerul Educației Naționale și Cercetării recurge la un mod jalnic de a implementa o reglementare deosebit de importantă. “Comisiile din unitățile de învățământ/centrele de examen vor informa candidații, în cursul acestei zile, că rezultatele vor fi afișate cu anonimizarea numelui și a prenumelui” - din comunicatul Ministerului Educației și Cercetării. Deci, ministerul nu negociază, nu dezbate, “informează” când “în cursul acestei zile” pentru a nu lăsa timp de gândire nimănui.
Reacțiile au fost puține și palide și asta este, probabil, consecința faptului că altele au fost preocupările românilor în vremea “Regelui Covid al XIX-lea”. Presa, în mare parte îngenunchiată, a pus și ea “masca” pe țambal, chiar și pe rețelele de socializare - liniște totală. Poate ar trebui să-l ascultăm pe Albert Einstein: “Lumea nu va fi distrusă numai de cei răi, ci și de cei buni care stau de-o parte și nu fac nimic”.
În Uniunea Europeană s-a născut un nou idol: GDPR. În numele acestuia se poate face aproape orice, pentru că este spre binele nostru. GDPR este, din engleză, prescurtarea sintagmei: General Data Protection Regulation. Într-o Europă Unită în care nu există nicio națiune vorbitoare de limba engleză, oficial legile se scriu în engleză! Aceasta este sigur o demagogie și ipocrizie, la fel de sigur cum este și anonimizarea. Un mic “amănunt”, o schimbare “nesemnificativă” pentru Uniunea Europeană, ne-ar arăta adevărata față a ei, și ceea ce a mai rămas din visul părinților fondatori Robert Schuman și Jean Monet, care doreau o Europă unită, atât cu cei din vest, cât și cu cei din est - fără stăpâni și fără slugi. Ar fi bine ca în Uniunea Europeană să fie doar o limbă oficială în care să se vorbească și să fie redactate documentele: limba germană...
Scopul acestei reglementări, anonimizarea, nu prea am îndoieli, este de a ne familiariza și de a accepta folosirea unui cod în loc de propriul nostru nume. După ocuparea României de către străini, am pierdut proprietatea, iar acum vor să ne ia și personalitatea. Minunatul sistem de la Bruxelles ne rezervă pe viitor și alte surprize, care sunt deja o realitate în alte țări “civilizate”. În școli nu vom mai avea voie să spunem mama și tata, ci părinte unu și părinte doi, nu va mai fi voie să se facă nicio referință de gen în grădinițe, pentru a lăsa pe copii să își aleagă, mai târziu, singuri sexul, și aberațiile ar putea continua, mai ales dacă intrăm pe tărâmul religiei... Este o încercare, la un alt nivel, de distrugere a identității personale și naționale, a tradițiilor românești, pentru a se obține “Omul nou”, de data asta “european”.
Sperăm să nu reușească și ce bine ar fi dacă am face și noi ce-a făcut Anglia, printr-un gest de demnitate umană și națională. Până atunci, cei care au susținut bacalaureatul, dar și tinerii noștri liceeni, rămân niște anonimi. Cei răi sunt ascunși, nu mai trebuie să se supere, iar cei buni trebuie să se bucure în liniște, acasă, cu perdelele trase, ca și în România anilor '50. Asta ca să nu-i discrimineze și să-i supere pe cei răi!
