La nivel global, pandemia COVID-19 pune în pericol major atât viața oamenilor, cât și mijloacele de trai. Deși în unele țări, răspândirea pandemiei a pierdut din ritm și numărul cazurilor a scăzut, în altele, noul coronavirus “recidivează” sau continuă să se răspândească rapid. Avem de-a face cu o problemă globală, care necesită un răspuns global.
Știm că pandemia va lua sfârșit, dar nu știm când se va întâmpla acest lucru, iar omenirea riscă o criză alimentară de amploare, dacă nu se iau măsuri rapide pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili, pentru a “ține în viață” lanțurile de aprovizionare la nivel mondial și pentru a atenua impactul pandemiei asupra sistemului alimentar.
Închiderea frontierelor, carantina, întreruperea lanțurilor de aprovizionare și comerciale restricționează accesul oamenilor la surse de hrană suficientă, diversificată și sănătoasă, mai ales în țările puternic lovite de virus sau deja afectate de niveluri ridicate de insecuritate alimentară.
Totuși, oamenii nu trebuie să intre în panică: la nivel global, există suficientă mâncare pentru toată lumea, dar factorii de decizie trebuie să fie atenți să nu repete greșelile comise în timpul crizei din 2007-2008 și să nu transforme această criză de sănătate într-o criză alimentară, care poate fi evitată.
Regresul semnificativ al tuturor economiilor lumii și, în special, al celor mai vulnerabile - pe măsură ce crește rata șomajului și impactul economic al COVID-19 este resimțit tot mai mult - va face ca țările, în special cele dependente de importul alimentar, să lupte pentru a dispune de resurse necesare asigurării hranei zilnice. Pe de altă parte, întrucât cererea de produse alimentare va scădea în următoarele luni, prețurile vor scădea în mod corespunzător, cu impact negativ major asupra fermierilor și sectorului agricol în general.
Până în prezent, disfuncționalitățile sunt relativ minime, întrucât aprovizionarea cu alimente a fost corespunzătoare și piețele oarecum stabile. Cu toate acestea, am sesizat deja probleme în ce privește blocajele logistice (imposibilitatea de a transporta produsele alimentare din punctul A în punctul B), și este probabil ca pe piață să fie introduse mai puține alimente sănătoase, mai ales fructe și legume.
Încă din luna mai, ne așteptăm la întreruperi în lanțurile de aprovizionare cu produse alimentare, în special carne, pește, lapte. Restricțiile de circulație, nemulțumirile lucrătorilor agricoli se răsfrâng asupra capacităților de producție și de prelucrare. Lipsa de îngrășăminte, de medicamente veterinare și alte facilități vor afecta producția agricolă. Închiderea restaurantelor și scăderea numărului de cumpărături din magazinele alimentare diminuează cererea de produse proaspete, afectându-i atât pe producători, cât și pe furnizori. Sectoarele din agricultură, pescuit și acvacultură sunt afectate în special de restricțiile privind turismul, închiderea restaurantelor și cafenelelor și suspendarea meniurilor oferite de cantinele școlare.
În orice scenariu luat în considerare, cele mai afectate vor fi segmentele cele mai sărace și cele mai vulnerabile ale populației (săracii, imigranții, persoanele strămutate ș.a.) Țările aflate în crize prelungite suferă, de asemenea, de subfinanțare în sănătatea publică, ceea ce va amplifica impactul pandemiei.
În prezent, aproximativ 820 de milioane de oameni din întreaga lume se confruntă cu foametea - consumând o cantitate de calorii insuficientă pentru o viață normală și activă pe termen lung. Subnutriția cronică afectează pe toată lumea negativ, dar dăunează în special creșterii și dezvoltării copiilor, efectele fiind ireversibile, cu consecințe în viitor.
Conform unei analize FAO (24 aprilie), în absența unor politici eficiente, adoptate în timp util, mai multe milioane de oameni vor îngroșa rândurile celor flămânzi, ca urmare a recesiunii declanșate de COVID-19. Acest număr va depinde de amploarea contracțiilor economice, variind de la 14,4 milioane la 38,2 milioane, sau chiar 80,3 milioane de persoane înfometate, în cazul în care există o scădere de 2,5% până 10% în PIB-ul celor 101 de țări importatoare de alimente.
În acest caz, ne vom confrunta nu cu o criză alimentară de câteva luni, ci cu o criză cu consecințe grave și pe termen lung.
Încă la finele anului 2019, s-a estimat că 135 de milioane de persoane din 55 de țări și teritorii se confruntă cu crize de insecuritate alimentară acută, conform Raportului pe 2020 privind criza globală a alimentelor, publicat în aprilie. Peste jumătate (73 de milioane) din cele 135 de milioane de oameni trăiesc în Africa, 43 de milioane în Orientul Mijlociu și Asia, 18,5 milioane în America Latină și Caraibe.
În cele 55 de țări și teritorii cuprinse în raport, 75 de milioane de copii au fost subnutriți și alte 17 milioane au suferit de foame în 2019, fiind vorba de cel mai înalt nivel de insecuritate alimentară acută și malnutriție la niveluri de criză, de la prima ediție a Raportului, din 2017.
Dacă pandemia proliferează în țări în care milioane de persoane se confruntă cu insecuritate alimentară acută și ale căror sisteme de sănătate publică și protecție socială suferă constrângeri legate de capacitate și resurse umane, atunci consecințele ar putea fi dramatice.
Țările care depind de exporturile de mărfuri primare (alimente, materii prime, combustibili) sunt și vor fi afectate de reducerea semnificativă a cererii din partea țărilor dezvoltate. Acestea (de exemplu țările din Africa) nu pot exporta produse precum ulei, cafea, bumbac etc. astfel încât veniturile lor vor continua să scadă. De asemenea, turismul, sursă principală a veniturilor în multe țări, a fost închis și probabil așa va rămâne sau se va reduce semnificativ până când va fi disponibil un vaccin sau un tratament anti COVID-19.
Grupurile vulnerabile îi includ, de asemenea, pe micii fermieri, lucrători imigranți, păstori și pescari, care vor fi împiedicați să-și muncească pământul, să aibă grijă de animale sau să pescuiască. De asemenea, vor avea greutăți în a-și vinde produsele pe piață din cauza creșterii prețurilor și a puterii de cumpărare limitate. Muncitorii nedeclarați (fără forme legale) își vor pierde locurile de muncă, nemaiavând posibilități de recoltare și prelucrare a produselor.
Deja, suspendarea, din cauza pandemiei, a meniurilor asigurate de cantinele școlare (de care depind peste 10 milioane de copii) pune în pericol siguranța alimentară și nutriția copiilor vulnerabili, cu consecințe negative asupra capacității lor de a face față bolilor.
Pe lângă agricultură, sunt de așteptat și alte efecte specifice domeniului alimentar - de exemplu, peștele furnizează peste 20% din media aportului de proteine animale pe cap de locuitor pentru 3 miliarde de oameni și este unul dintre cele mai comercializate produse alimentare la nivel global. Se preconizează un impact negativ major asupra vieții și mijloacelor de trai ale comunităților de pescari, asupra securității alimentare și comerțului, în special în țările care se bazează pe sectorul pescuitului sau depind de acesta.
Carantina și panica din timpul epidemiei cu virusul Ebola din Sierra Leone (2014-2016), de exemplu, au dus la amplificarea foametei și a malnutriției. Suferința s-a agravat pe măsură ce restricțiile de circulație au dus atât la lipsa forței de muncă în timpul recoltării, cât și la faptul că mulți producători nu au avut posibilitatea de a-și valorifica produsele pe piață. Efectul sistemic a fost asemănător cu cel al unui cutremur, subliniind modul în care strategiile de prevenire și reducere a riscurilor sunt, în acest moment, esențiale.
Criza din 2008 a demonstrat ce se poate întâmpla atunci când venitul redus și incertitudinea îi fac pe oameni să cheltuiască mai puțin. Vânzările au scăzut, la fel și producția. Mai mult, cei mai afectați au fost nevoiți să recurgă la strategii de adaptare discutabile - cum ar fi vânzarea de active productive, diete mai puțin diversificate, pescuit excesiv etc.
La debutul pandemiei de COVID-19, a existat o creștere semnificativă a cererii. Cererea de alimente este, în general, rigidă, iar efectul asupra consumului va fi probabil limitat. Există posibilitatea unei scăderi drastice a consumului de proteine animale, ca urmare a temerilor - nu bazate pe știință -, că animalele ar putea fi gazde ale virusului, ca și alte produse cu valoare nutritivă, precum peștele, fructele și legumele, produse furnizate, de regulă, restaurantelor și hotelurilor, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii.
Teama de contagiune duce la evitarea cumpărăturilor de pe piețele alimentare și se observă deja o schimbare a modului în care oamenii cumpără și consumă alimente - reducerea frecventării restaurantelor, creșterea livrărilor prin comerț electronic, consumul la domiciliu.
În urma izbucnirii coronavirusului, țările din întreaga lume au început să pună în aplicare o serie de măsuri politice menite să evite extinderea ulterioară a bolii, dar asemenea măsuri ar putea afecta producția și comerțul agricol. De exemplu, multe țări recurg la controale mai amănunțite și de lungă durată la vapoarele cu mărfuri alimentare, cu riscul de a pune în pericol activitățile de transport maritim, mai ales pentru mărfuri perisabile, cum ar fi fructele și legume proaspete, peștele și produsele din pește.
Măsurile care afectează libera circulație a persoanelor, cum ar fi lucrătorii sezonieri, ar putea va avea un impact negativ asupra producției de mărfuri alimentare, afectând astfel prețurile pieței, la nivel global.
De asemenea, măsurile pentru garantarea unor standarde de sănătate corespunzătoare în fabricile de alimente vor încetini producția.
Pe plan mondial, în prezent, piețele sunt mai integrate și mai interconectate, cu o economie chineză care contribuie cu 16% la produsul intern brut global, astfel că, orice șoc care afectează China are acum consecințe mult mai semnificative pentru economia globală.
În al doilea rând, șocurile de aprovizionare din cauza morbidității și mortalității, dar și eforturile de control al pandemiei vor afecta economiile, ducând la reducerea creșterii economice sau chiar la o recesiune economică.
În martie, OCDE și-a redus prognoza pentru creșterea economică globală pentru 2020 de la 2,9% la 2,4%, ceea ce reprezintă cel mai scăzut nivel de la criza financiară de acum un deceniu, avertizând că epidemia de coronavirus, prelungită și mai intensă, ar putea chiar să reducă această cifră la doar 1,5%.
În al treilea rând, cererea va scădea din cauza incertitudinii, a comportamentului mult mai precaut, a eforturilor de stopare a pandemiei și a creșterii costurilor financiare, care reduc posibilitățile oamenilor de a cheltui.
În fine, există o devalorizare semnificativă a cursului de schimb în raport cu dolarul american, ceea ce va influența și țările dependente de import.
În timp ce COVID-19 reprezintă un șoc deflaționist pentru economia globală, reflectat în indicele FAO al prețurilor la produsele alimentare pe termen scurt, costul real al unei diete sănătoase poate crește din cauza creșterii costurilor produselor alimentare perisabile, cu un impact devastator asupra gospodăriilor cu venituri mai mici.
Atunci când o țară depinde de importul alimentar, există o creștere medie a subnutriției de 8% pe an. Mai mult, șocul cererii va contribui la prelungirea și agravarea efectului. (sursa - fao.org; foto - dreamstime.com, thenation.com, sarmy.org.au)
