“SUNT EU, CEL DE ACUM 40 DE ANI?”

Dante Gabriel Rossetti, artist și poet faimos al secolului al XIX-lea, a fost abordat la un moment dat de un om mai în vârstă. Acesta îi arăta câteva schițe și desene, rugându-l pe Rosetti să le privească și să îi spună dacă au vreo valoare sau dacă măcar anunțau un potențial talent. Rosetti le-a privit cu atenție și și-a dat seama imediat că erau fără valoare, fără niciun semn al vreunui talent artistic. Dar Rosetti era un om bun, și i-a spus bătrânului, cât mai blând cu putință, că picturile aveau o valoare redusă. I-a părut rău, dar nu îl putea minți pe acel om. Bătrânul a fost dezamăgit, dar a părut să se aștepte la concluziile lui Rosetti. Și-a cerut scuze că i-a răpit din timp și l-a rugat să mai privească niște desene, de această dată, ale unui tânăr student. Rosetti s-a uitat la al doilea set de desene și imediat a fost entuziasmat de talentul pe care-l ascundeau. Acestea sunt bune, a exclamat. Tânărul are talent. Ar trebui ajutat și încurajat în cariera sa artistică. Va avea un viitor strălucit dacă va munci din greu și nu va renunța. Rosetti a observat cum bătrânul a fost profund mișcat de aceste cuvinte. - Cine e tânărul artist? a întrebat. Fiul tău? - Nu, a spus cu tristețe bătrânul. Sunt eu, cel de-acum 40 de ani. Dacă aș fi auzit atunci cuvintele tale... Pentru că, vezi tu, am fost descurajat și am renunțat prea devreme.

 

“NU-MI ADUC AMINTE”

Bărbatul își privea soția care pregătea masa într-o duminică la prânz. Femeia se întorsese de la Biserică și spăla acum o salată. Bărbatul, care nu prea dădea doi bani pe mersul la biserică, își luă soția peste picior: “Ce a zis popa în predica de astăzi?” Femeia se uită la el mirată și răspunse ridicând din umeri: “Nu-mi aduc aminte? - Păi atunci, de ce mai mergi la biserică, și la ce bun să îl mai asculți pe preot dacă nu reții nimic.” Femeia nu răspunse la provocare, dar în timp ce tăia salata îi zise bărbatului: “Vezi tu, apa spală salata, dar nu rămâne în sită; totuși, verdeața rămâne curată toată. Așa și eu, nu rețin ce a vorbit părintele la biserică, dar simt că acele cuvinte mă ajută să fiu mai curată pe dinăuntru.”

 

“LIMBA ÎNȚELEPȚILOR DĂ ȘTIINȚĂ PLĂCUTĂ!

Susținerea prietenească, respectul, iubirea - toate acestea sunt exprimate prin comunicare și pot fi ca un colac salvator în cele mai dificile clipe ale vieții.

Totodată, pentru a rămâne în relații bune cu cei din jur, trebuie respectate anumite norme de comunicare. Să vedem care sunt cele 8 reguli de aur ale comunicării.

1. Nu agonisiți supărare, prețul e prea mare. Iertarea este calitatea sufletelor puternice. Nu atât cel care ne-a supărat are nevoie de iertare, cât anume noi avem nevoie de ea. Iar continuarea comunicării este o urmare firească a iertării.

2. Nu vă supărați pe copii atunci când nu vă înțeleg. Pentru a înțelege, copilul trebuie să aibă aceeași experiență de viață. Între noi și ei este o distanță temporală enormă. Problema înțelegerii între generații va fi mereu actuală.

3. Făcând bine, nu așteptați să vi se facă bine. Nu așteptați ca cei din jur să vă iubească și să vă respecte. Învățați să primiți plăcere din însuși faptul că dăruiți și faceți bine. Omul care nu are așteptări, nu poate fi dezamăgit!

4. Nu criticați! “Critica este inutilă, căci ea îl face pe om să se apere și, de regulă, el caută să se justifice. Critica este periculoasă, pentru că ea atinge demnitatea și provoacă supărare”. (D. Carnegie)

5. Nu polemizați. Oricum nu veți dovedi nimic nimănui. Oricum interlocutorul nu vă va putea înțelege întocmai, căci el are o altă experiență de viață. Există o singură cale de a câștiga într-o ceartă: să fugi de ea!

6. Nu le impuneți altora nimic, dacă ei nu vă cer asta. Orice lucru impus, chiar și iubirea, poate fi perceput ca o agresiune.

7. Judecându-i pe alții, nu uitați de situații și circumstanțe. E curios că atunci când facem o gafă, noi ne găsim rapid scuze și justificări. Dar când vine vorba de cei din jur, suntem cât se poate de aspri și ignorăm toate circumstanțele atenuante.

8. Nu le cereți altora să fie asemenea vouă. Oamenii sunt foarte diferiți. În esență, fiecare dintre noi este un om deosebit, de aceea nu e de mirare că e imposibil să găsești doi oameni care să aibă întocmai aceleași viziuni, comportament, preocupări etc.

Lasă un comentariu